FOTO Şirul Canonicilor- zece clădiri înşiruite, construite în peste 100 de ani. Complexul arhitectural ce se sprijină pe 56 de stâlpi
0Cunoscută drept capitala ArtNouveau-ului, Oradea devine fascinantă pentru turişti când vine vorba despre clădiri. Unele dintre ele par desprinse parcă din poveştile cu prinţi şi prinţese, aşa cum este şi cazul complexului architectural Şirul Canonicilor, format din 10 clădiri înşiruite, construite în mai multe etape pe parcursul a peste o sută de ani.
Elementul cel mai spectaculos al ansamblului urban Şirul canonicilor din Oradea este coridorul cu arcade al faţadei, sprijinită pe 56 de stâlpi pătraţi, a cărui interior boltit şi ritmat de arce dublouri oferă variate aspecte ale aceluiaşi spaţiu baroc.
Prima clădire se pare că s-a ridicat între anii 1753 şi 1758, iar ultima în anul 1875. Ele au adăpostit canonicii Episcopiei Romano-Catolice. Deşi neunitare din punct de vedere arhitectural, un ochi mai ager poate observa diferenţele dintre forma şi dimensiunea ferestrelor, care dau aspectul unui tot unitar datorită porticului cu stâlpi masivi şi bolţi de tip boemian.
Stilul predominant este cel baroc, însă unii specialişti spun că el ar avea mai mult de a face cu arhitectura clasicistă populară din Transilvania. Curiosul poate număra cele 57 de arcade ale complexului, arcade care privite dintr-un capăt spre celălalt dau iluzia unui şir infinit.
Sirul Canonicilor-sursa foto-hwww.qiu.ro-fotograf Sabin Uivarosan
Ansamblul urban baroc, denumit Şirul canonicilor sau mai rar Şirul capitlului, format din şirul a zece case cu un singur etaj, se întinde în faţa grădinii palatului episcopal, pe aliniamentul străzii paralele clădirii catedralei. Fiecare clădire a fost construită în perioade distincte, acest lucru fiind perceptibil şi de pe caracterul neomogen al faţadelor. Elementul cel mai spectaculos al ansamblului este coridorul boltit cu arcade, ce se întinde, sub etajul clădirilor, de-a lungul parterului a zece case, potrivit enciclopediavirtuala.ro
Casa cea mai veche a ansamblului este cea de la nr. 7., denumită, după numele canonicului, care l-a construit, casa Alapy, o casă cu o faţadă principală cu cinci axe şi una secundară cu 2 axe. Faţada principală a edificiului este străpunsă la etaj de ferestre dreptunghiulare simple, despărţite de lesene, iar la parter se află arcada semicirculară sprijinită pe stâlpi masivi, şi coridorul cu bolţi boeme despărţite de arcuri dublou. Stâlpii au capiteluri profilate, şi suprafaţa lor exterioară este decorată tot cu lesene. Aripa dinspre curte a acestei prime clădiri se datorează unei intervenţii mai recente. Casa de la nr. 9 este identică în cele mai multe detalii cu cea precedentă, singura deosebire mai importantă fiind lungimea sa mai mare cu o axă. Clădirile de la numerele 15, 17, 21 23 şi 25 urmăresc în linii mari aceiaşi schemă, numai diferenţe ca, lipsa lesenelor de pe stâlpi sau decorarea arcadelor prin bolţare mediane marcate ne indică faptul că au fost edificate în perioade diferite.
Sirul Canonicilor-sursa foto-hailabord.ro
Înfăţişarea caselor de la nr. 15 şi 17., construite în anul 1863, arată deja unele modificări mai însemnate. Stâlpii lor sunt mai zvelţi decât cele ale caselor baroce, iar ferestrele de la etaj sunt deja cu închidere în segment de cerc, decorate cu sprâncene arcuite. În aceste cazuri sub cornişa clădirii se întinde şi o friză, ornată în linia ferestrelor cu motivul neogotic al unor duble muluri oarbe. Această decoraţie neogotică se observă şi la casa vecină de la nr. 19, construită în 1875, dar cu muluri diferite, aflate deasupra ferestrelor, şi în acest caz, cu închidere în segment de cerc şi cu aceleaşi sprâncene. La parterul aceste case se găseşte deja o arcadă mai înaltă, cu patru deschideri. Elementele de articulare verticală lipsesc de la faţada fiecărei case construite în sec. al XIX-lea.
Sirul Canonicilor
Mai puteti citi: