Cum sărbătoreau românii Crăciunul în comunism cu Moş Gerilă FOTO
0În perioada comunistă, Crăciunul a fost înlocuit cu impersonala Sărbătoare a pomului de iarnă, sensul real al sărbătorii diluându-se în acest concept, care mai cuprindea şi RevelionulSingurul „moş” care-şi mai făcea apariţia era Moş Gerilă, succesorul comunist al lui Moş Crăciun.
În Oradea, sărbătorile de iarnă se organizau în parcuri (Parcul Bălcescu sau 23 August, acum 1 Decembrie) ori în Piaţa Victoriei (Unirii) unde se amenaja un soi de orăşel al copiilor. Cei mici veneau aici pentru “programe culturale” ale pionierilor veniţi de la şcoli din oraş, care prezentau cântece, dansuri, recitaluri de poezii şau Pluguşorul dar şi acesta adaptat mediului politiv.
În loc de Moş Crăciun, sosea Moş Gerilă, dar după 25 decembrie, după cum scriu ziarele vremii. În anii ´70-´80, acesta venea cu trenul şi era întâmpinat la gară de copii şi părinţii. De acolo, Moşul mergea pe un traseu prestabilit în „orăşelul copiilor” la bordul unui car alegoric, decorat în diferite feluri, de pildă sub forma unei rachete. „Orăşelul copiilor” devenise tradiţie, rămânând deschis din Ajunul Crăciunului până în prima săptămână a lunii ianuarie şi cuprindea, pe lângă cele menţionate, expoziţii de animale sau, cum remarca presa vremii, „bere din abundenţă”.
„Shopping” în comunism
În anii comunismului, decembrie era mai mult „luna cadourilor”, căci Crăciunul nu era sărbătoare oficială, nefiind zi liberă şi nici pomenit în vreo publicaţie, chiar dacă îl sărbătorea fiecare familie. La început de decembrie, magazinele erau decorate cu motive specifice perioadei: ghirlande, fulgi de nea şi tradiţionalul „pom de iarnă” împodobit.
“După 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, autorităţile şi presa au evitat să mai folosească denumirea de Crăciun, aşa cum şi Moş Crăciun a dispărut din peisaj. În schimb, pomul de iarnă şi darurile au rămas, iar anual, decembrie era luna cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă”, explică istoricul orădean Cristian Culiciu.
Ziarele aveau suplimente întregi cu reclame pentru magazinele locale. În 1978, ziarul local Crişana publica pagini întregi cu reclame şi idei de cadouri: poşete şi sacoşe din vinil, baticuri din mătase naturală şi artificială, ghete, căciuli şi cravate, precum şi „articole de confecţii şi tricotaje călduroase”.
O altă variantă de cadou era un televizor Sport sau Diamant, ori un radioreceptor Gloria sau Cosmos 3, ce puteau fi achiziţionate cu plata integrală sau în rate din magazinele de „metalo-chimice”.
Beby Bar la Universal
În magazinele mari, copiii erau aşteptaţi de alţi Moş Gerilă. Oradea anului 1979 a avut chiar o ofertă comercială îmbogăţită, prin deschiderea magazinului universal Crişul unde copiii se puteau bucura de sucuri şi dulciuri la un „Beby-Bar” amplasat la primul etaj, cu îmbrăcăminte şi încălţăminte „pentru toate vârstele”, cărucioare, triciclete şi biciclete, cu bijuterii, electronice, sticlărie şi porţelanuri, „cadouri ideale”.
În 1990, după căderea regimului, sărbătorile de final de an au revenit la caracteristicile de dinainte.În acel an, pentru prima dată în peste patru decenii, 25 decembrie a fost zi liberă. În ziarele locale au apărut, după mult timp, mesaje de „Sărbători fericite” din partea firmelor şi primele colinde.