Cum să cultivi Luffa, buretele organic pentru combaterea celulitei

Uşor de cultivat şi foarte popular în ţările asiatice dar şi în România, unde se găseşte în numeroase gospodării de la ţară, Luffa sau dovlecelul-burete, este o plantă agăţătoare cu un fruct foarte fibros care, bine copt, se utilizează ca produs de îngrijire corporală.

Seminţele se pot planta în februarie, într-un ghiveci cu sol afânat, iar când răsadurile ajung la aproximativ 10 centimetri iar vremea de afară permite, adică temperaturile nocturne nu scad sub 5 grade Celsius, se pot replanta afară în grădină. 

Dacă se plantează în răsaduri, distanţa între plante trebuie să fie între 30-40 centimetri, pentru a permite fixarea parilor, de care apoi vor fi legate.

Luffa este rezistentă la secetă şi dăunători, dar are nevoie de apă din belşug ca să se dezvolte. Ea ajunge la maturitate la sfârşitul lunii august iar fructele se coc din septembrie şi până la finalul lunii octombrie. 

Fiecare plantă poate da 4-5 fructe, asemănătoare cu dovleceii. Când coaja fructului începe să se usuce la exterior, devenind maro, iar seminţele se pot auzi din interior, fructul se taie de pe vrej. 

Pentru a obţine buretele, căpăcelul fructului se despică, de scot seminţele şi, apoi, se îndepărtează coaja. 

Fibrele naturale sunt ideale atât pentru îngrijirea pielii, cât şi pentru un masaj plăcut, cu efect exfoliant. Buretele natural stimulează circulaţia sângelui şi are un efect termic de deschidere a porilor. Pielea rămâne proaspătă, fermă catifelată. Buretele natural este util, însă, şi pentru "lupta" cu celulita.

Fibrele de lufa pot fi tocate pentru a obţine particule gomante, folosite în cremele exfoliante pentru faţă. Din seminţele de luffă se extrage un ulei plin de acizi graşi esenţiali, folosit tot în cosmetică, pentru produsele hidratante.