Viaţa după operaţie pe creier. Declaraţiile emoţionante ale unei femei care a avut o tumora de 5,5 cm VIDEO
0Intervenţia chirurgicală a durat trei ore şi s-a încheiat cu succes. Cu ajutorul unui preparat special, medicii au reuşit o localizare, delimitare şi implicit o rezecţie de 98% a tumorei.
Medicii de la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi au finalizat cu succes o nouă operaţie delicată. O femeie în vârstă de 48 de ani din Câmpulung Moldovenesc a primit o nouă şansă la viaţă după ce a fost operată de o tumoră pe creier de 5,5 cm.
Intervenţia chirurgicală a durat trei ore şi s-a încheiat cu succes. Cu ajutorul unui preparat special, medicii au reuşit o localizare, delimitare şi implicit o rezecţie de 98% a tumorei.
Este vorba despre o substanţă de contrast care se fixează pe celulele tumorale, delimitând mult mai uşor tumora de ţesutul sănătos din jur, explică medicii.
„Folosim această tehnologie de aproximativ zece ani, tehnologie care asigură o creştere a duratei de viaţă a pacienţilor care suferă de tumori agresive şi care în principiu nu au vindecare. Am reuşit cu preparatul Gliolan să prelungim viaţa pacienţilor chiar şi cu şapte ani”, a declarat Lucian Eva, manager Spitalul de Neurochirurgie.
Potrivit acestuia, intervenţia chirurgicală a avut loc în întuneric, iar pe fondul albastru al câmpului operator, tumora s-a văzut în culoarea violet, lucru care i-a ajutat pe neurochirurgi să delimiteze cât mai precis tumora de ţesutul cerebral sănătos.
„Suntem primul spital public din România care a introdus terapia moleculară, rezecţia glioamenlor de grad înalt cu ajutorul acidul 5-aminolevulinic (5-ALA), preparatul Gliolan”, a adăugat Lucian Eva, manager Spitalul de Neurochirurgie.
„Nu am crezut că îmi mai văd copilul”
Femeia în vârstă de 48 de ani povesteşte că, în momentul în care a aflat diagnosticul, cel mai tare o speria faptul că îşi imagina că nu o să-şi mai vadă copilul.
„Nu am mai putut vorbi. Nu ca să vorbesc, ci să vorbesc articulat. Ştiam ce vreau să spun, dar nu-mi ieşea pe gură, îmi ieşeau nişte bazaconii, cuvinte prosteşti ce nu aveau legătură cu ceea ce gândeam eu şi încercam să spun. Lipsa de concentrare a fost totală, am observant că nu mai pot scrie mesaje pe telefon, aveam o stare de confuzie foarte mare, nu ştiam unde mă duc şi de unde vin. Nu puteam să stau în picioare, nu puteam să vorbesc… M-am speriat în primul rând că nu mă consider aşa bătrână, am abia 48 de ani. În al doilea rând m-am gândit că am o fetiţă de 18 ani care are nevoie acum de ajutorul mamei, în clasa a XII-a. Nu am crezut că mai văd vreodată lumina zilei şi nu am crezut că îmi mai văd copilul”, a spus pacienta.
Aceasta subliniază că Dumnezeu a pus tot ce a avut mai buni în medici.
„Nu am cuvinte pentru mulţumirile multe pe care le pot adresa pentru implicarea, cu dragostea şi cu devotamentul pentru omul de rând mare sau mic. Dumnezeu şi-a pus tot ce a avut mai bun în medicii şi în domnul manager şi în domul doctor Apatrei, indiferent care medic. Sunt o echipă de neadevărat. Să le dea Dumnezeu multă sănătate, lor şi la toată familia şi ce au început să ducă în continuare, sunt extraordinari”.