Teatru în format hibrid. Aplauze şi lacrimi de bucurie la spectacolele tinerilor studenţi
0Teatru, festival, aplauze, râsete şi energie transmisă de pe scenă în sală şi invers. Toate după o perioadă în care actorii au simţit din plin lipsa publicului din sală, pe fondul pandemiei de coronavirus.
În perioada 4-5 decembrie, Iaşul a fost gazda celei de-a XV-a ediţii a Festivalului de Teatru „Aurel Luca”. Ediţia din acest an a manifestării s-a desfăşurat sub auspiciul aniversării a 43 de ani de la înfiinţarea Teatrului „Ludic”, al cărui iniţiator a fost Aurel Luca. Au fost prezentate, atât fizic cât şi online, spectacole de teatru ale trupelor de studenţi din Iaşi, Braşov, Piteşti, Ploieşti şi Craiova.
Sălile Casei de Cultură a Studenţilor din Iaşi au prins din nou viaţă, găzduind workshop-uri şi spectacole de teatru într-o atmosferă de festival.
„Anul trecut a fost ediţia de compromis, pentru că a fost 100% online. Anul acesta am încercat să revenim cât de cât la normalitate, cât putem, într-o formă mai redusă. Sunt două case de cultură (Craiova şi Ploieşti) care ne-au trimis spectacole filmate. Cei de la Braşov şi cei de la Piteşti au venit fizic la noi. Deci a fost o ediţie hibrid ”, spune regizorul, actorul şi coordonatorul Teatrului Studenţesc „Ludic”, Andrei Ciobanu.
Poftă de teatru
Festivalul a început sâmbătă, 4 decembrie, la ora 12.00, cu workshop-ul „Marioneta. Un actor total”. Ziua s-a încheiat cu premiera spectacolului „Rele da`bune”, în regia lui Andrei Ciobanu. O comedie aşteptată. Sala a fost plină în proporţie de 30%, cât este posibil acum, în plină pandemie de coronavirus.
„Oamenii au fost entuziasmaţi, sala a foat arhiplină, în condiţiile actuale de 30%, ne-am chinuit să reuşim să îi primim pe toţi. Ne pare rău pentru cei care nu au putut intra în sală. A trebuit să respectăm regulile. Oricum piesa va mai fi jucată. Ne gândim să o reluăm în perioada următoare, mai ales că oamenii au venit în număr mai mare decât ne aşteptam. Reacţiile au fost bune. Oamenii şi-au dorit să ne revadă. Şi, evident, actorii s-au simţit mult mai bine cu public în sală. Entuziasmul maxim este la aplauze, la final”, ne explică regizorul Andrei Ciobanu.
Potrivit acestuia, anul acesta, organizarea festivalului a fost mult mai grea în comparaţie cu anii trecuţi. Subliniază însă că bucuria de pe scenă şi din sală merită aceste sacrificii.
„Chiar dacă anul acesta au venit fizic doar două trupe, organizarea a fost mult mai grea decât mă aşteptam. Nu vă ascund că birocraţia e foarte stufoasă. Eu nu sunt fanul documentelor. Dar, trecând şi peste aceste dificultăţi, merită tot efortul. Dacă punem munca de la repetiţii, regia, muzica, luminile..se adună un volum de muncă destul de mare. Dar nu ne plângem, ne place. E mai greu decât pare la prima vedere. Sunt lucruri în spatele cortinei care trebuiesc rezolvate. Au apărut şi aspecte noi, care ţin de pandemie, care lipseau total în urmă cu doi ani. Tot ce contează în final e ca toată lumea să fie fericită”, adaugă Andrei Ciobanu.
Pasiune în stare pură
Pe scenă au urcat tineri care au dus pasiunea pentru teatru la un nivel înalt, cu sacrificii. Mulţi dintre membrii Teatrului Studenţesc „Ludic” nu sunt studenţi la Teatru, ci studiază domenii care nu au legătură cu scena, dar pasiunea pentru teatru îi aduce împreună. Chiar şi după zile pline de muncă sau studiu.
„Cei mai mulţi dintre ei nu se pregătesc pentru a fi actori. Îşi lasă timp pentru asta. Vin seară de seară la repetiţii, îşi consumă ultima energie în felul acesta. Aici, în sala de repetiţii, parcă se scutură de oboseală şi pare că primesc o injecţie cu adrenalină teatrală. Nu poate fi altceva decât pasiune. Eu îi felicit pentru asta”, conchide regizorul Andrei Ciobanu.
De exemplu, Radu Ştefan Ştirbu este fizician. În momentul de faţă, se află la începutul doctoratului în Fizică, dar asta nu îl împiedică să facă parte din echipa Teatrului Studenţesc „Ludic”.
„Este o pasiune relativ veche, începută prin liceu, accidental. E o diferenţă enormă. Anul acesta s-a putut simţi energia publicului, care, pentru noi, este foarte importantă. Anul trecut nici nu putea fi vorba de aşa ceva. Teatrul reprezintă o comunicare între actori şi sală, iar când una dintre părţi lipseşte, e cam greu”, spune tânărul.
Lacrimi de bucurie
Maria Iustina Hrisafopol a urcat prima dată pe scenă sâmbătă, la premiera „Rele da`bune”. O experienţă emoţionantă, spune tânăra care este studentă la Medicină Veterinară.
„Studiez Medicina Veterinară, sunt în anul I. Sunt în Teatrul „Ludic” de o lună. Pentru că mă regăsesc, pentru că mă face să mă simt eu în anumite situaţii, pentru că mă dezvolt zilnic. A fost emoţionant. Îmi dau lacrimile pentru că am muncit din greu, am realizat lucruri frumoase şi se vede că am pus fiecare picătură cu picătură şi s-a făcut oceanul. Un ocean plin de teatru, de cunoaştere. Ne-am surprins reciproc”, spune Maria Iustina Hrisafopol.
Un violoncel şi multe aplauze
Duminică seara, 5 decembrie, atmosfera de festival se putea citi atât în ochii organizatorilor, cât şi în ochii spectatorilor, care anul trecut nu s-au putut bucura fizic de acest festival. S-au aşezat pe scaune, dornici de teatru. De la ora 18:00, echipa studenţilor din Piteşti a jucat „Şi cu violoncelul ce facem”, în regia lui Bogdan Cioabă.
„Este o experienţă foarte frumoasă. Ce am simţit pe scenă a fost extraordinar. A fost multă muncă în spate, dar a meritat”, Teodora Oancea, studentă la Actorie în Piteşti.
Festivalul a propus abordări diferite ale fenomenului teatral – de la montări clasice, la puneri în scenă curajoase, de la teatrul absurdului la teatrul nonverbal – toate reunite sub semnul calităţii şi al pasiunii pentru teatru.
Vă recomandăm să citiţi şi:
INTERVIU Actriţa Rodica Mandache: „Cred că aş fi fost repetentă în orice altă meserie”