Pluguşorul şi Sorcova - obiceiuri cu semnificaţii puternice în Moldova în ziua Sfântului Vasile când cerurile se deschid şi rugăciunile sunt ascultate

Copiii merg din casă în casă în prima zi a noului an şi le vestesc gazdelor prosperitate şi împliniri. Tradiţiile legate de sărbătoarea Sfântului Vasile sunt păstrate cu sfinţenie în Moldova.

Credinţa populară este că, de Sfântul Vasile, în prima zi a noului an, cerurile se deschid şi că rugăciunile sunt ascultate. În acelaşi timp, este ziua în care animalele vorbesc. 

Tradiţia mai spune că, aşa cum e ziua de Anul Nou, aşa va fi tot anul. Dacă cerul e senin, atunci anul va fi bun. Dacă e înnorat afară - anul va fi rău. Se mai spune că, dacă în ziua de Anul Nou e ger mare şi dacă pe zăpadă se văd multe steluţe, e semn că anul ce urmează va fi bun şi vor fi multe cununii.

De asemenea, dacă în ziua de Sf. Vasile ninge, anul ce urmează va fi unul îmbelşugat, iar dacă este senin şi geros, oamenii vor fi sănătoşi pe parcursul anului. 

Tradiţia mai spune că este indicat să se bea mult vin în ziua de Sf. Vasile pentru că atât vin cât va bea omul în această zi, atâta sânge va avea în obraji de-a lungul anului.

Tot de Sf. Vasile Mare, pe 1 ianuarie, se merge cu "Pluguşorul" şi cu "Sorcova", obiceiuri care invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

Semănatul este un obicei agrar, structurat după modelul colindelor şi practicat de copii în dimineaţa zilei de Anul Nou, după încheierea Pluguşorului.

Colindătorii poartă traiste de gât încărcate cu seminţe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor, şi urează gazdelor sănătate şi roade bogate. Ei sunt răsplătiţi cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună seminţele şi le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.

Umblatul cu Sorcova reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ‘surov’ (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.

Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.