O istorie a vaccinurilor: cine este autorul primului vaccin realizat de savanţi şi care este legătura dintre „vacă” şi „vaccin”

Edward Jenner, un savant englez, este considerat părintele imunologiei, respectiv autorul primului vaccin care a fost inoculat vreodată unui subiect.

Doctorul Edward Jenner (1749 – 1823) a dezvoltat, la sfârşitul secolului XVIII, vaccinul împotriva variolei. Istoria consemnează că medicul a devenit interesat de tratarea variolei umane pe când era ucenicul unui chirurg de ţară, în Berkeley.

Jenner a observat că femeile care mulgeau vacile de la ferme şi care se îmbolnăveau de vaccină (n.r. variola vacilor) nu mai ajungeau să sufere şi de variola umană. Astfel, după ce şi-a continuat studiile medicale la Londra, doctorul Jenner a efectuat un experiment care i-a adus ulterior faima în lumea medicală. Pe 14 mai 1796, medicul a folosit lichid din pustulele unei femei bolnave de variola vacilor, Sarah, pe care l-a aplicat peste două incizii efectuat pe braţul unui băiat de opt ani, James Phipps. Pe locul inciziilor a apărut, ulterior, o veziculă plină de puroi care s-a vindecat rapid.

După şase săptămâni, pentru a testa eficienţa procedurii, doctorul Jenner i-a inoculat băiatului virusul variolei, însă pacientul nu a făcut boala. Savantul englez a repetat procedeul pe mai mulţi copii, inclusiv pe fiul său, şi a obţinut de fiecare dată aceleaşi rezultate. 

Edward Jenner a denumit „vaccin” substanţa folosită pentru transmiterea variolei vacilor, conform denumirii în limba latină a acestei boli „vaccinia”, derivat al termenului latin „vacca” - „vacă”. Medicul a denumit vaccinare acţiunea prin care se inocula oamenilor substanţa necesară pentru protejare împotriva variolei. Termenul de „vaccinare” a căpătat sensul curent, de administrarea a unei substanţe externe pentru protejarea de maladii, la iniţiativa omului de ştiinţă Louis Pasteur. 

Alte momente importante în istoria vaccinurilor

Mai jos, o serie de momente relevante în istoria vaccinurilor, conform edumedical.ro.

În 1718, Lady Mary Wortley Montague introduce „variolizarea” în Marea Britanie. „Variolizarea” a fost practicată în India şi China încă din secolul al III-lea î.e.n. prin insuflarea în narine a unor prafuri obţinute după uscarea şi pisarea pustulelor de la bolnavul de variolă.

În 1796, Edward Jenner dezvoltă vaccinul împotriva variolei.

În 1885, Louis Pasteur dezvoltă vaccinul antirabic.

În 1889, Victor Babeş aplică seroprofilaxia antirabică în România.

În 1979, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) declară eradicarea variolei.

Între 1970-1980, sunt create vaccinurile polizaharidice (meningococice/pneumococice).

În 1986, este creat vaccinul antihepatitic B.

În 1998, este produs vaccinul antirotavirus, iar in 2006 vaccinul anti-HPV.

Citeşte şi:

Cum vor senatorii să impună vaccinarea obligatorie a copiilor