Istoria săpunului. De unde provine denumirea de „săpun“ şi ce substanţe se folosesc pentru obţinerea produsului

În secolul I înaintea erei noastre, săpunul era un produs obţinut din sodă şi grăsimi animale, un produs care nu avea miros plăcut.

Centrul Cultural Labyrinthum arată că, potrivit ȋnsemnărilor lăsate de istoricul roman, Pliniu cel Bătrân, ȋn secolul I e.n., săpunul era obţinut din sodă şi grăsimi animale. Produsul nu avea miros plăcut, însă romanii care îşi permiteau îl utilizau împreună cu arome de flori pentru înmiresmarea corpului.

Potrivit sursei citate, cunoştinţe despre fabricarea săpunului le-au revenit romanilor prin descoperirile de la Pompei, iar pe de altă parte prin prima menţionare documentară despre spălarea corpului cu săpun, datorată doctorului Galenus, în secolul al II-lea înaintea erei noastre. 

„Papirusul lui Ebers”

 Cea mai veche atestare istorică despre fabricarea săpunului datează din anul 2800 înaintea erei noastre şi provine din vechiul Babilon. Detalii despre fierberea grăsimii şi a cenuşii au fost găsite inscripţionate pe un cilindru ceramic, îngropat în pământ.

O altă dovadă istorică, un document egiptean din 1500 înaintea erei noastre, vorbeşte despre rolul medical atribuit unei substanţe asemănătoare săpunului, realizată prin combinarea unor uleiuriuri cu săruri alcaline. Documentul cunoscut cu numele „Papirusul lui Ebers” subliniază că substanţa rezultată se foloseşte pentru spălat corpul şi pentru tratarea unor afecţiuni ale pielii.

„Muntele Sapo”

Centrul Cultural Labyrinthum arată că denumirea de „săpun” provine de la locul legendar „Muntele Sapo” din vechea Romă, acolo unde, după ce se sacrificau animalele, grăsimea acestora se amesteca cu cenuşă. Când ploua, substanţa curgea spre râu, iar femeile care spălau rufe în râul Tibru observau că amestecul le curăţa rufele mult mai bine decât apa. 

Producerea şi folosirea săpunului în Europa se remarcă abia la începutul primului mileniu. Printre localităţile renumite în care se fabrică săpunul, sursa menţionată precizează Marsilia, în Franţa, şi Savona, în Italia. În Franţa, Italia şi Spania predominau săpunurile pe bază de ulei de măsline, considerată superioare celor fabricate din seu, în Anglia şi în nordul Franţei. Produsele pe bază de ulei de măsline se foloseau pentru igiena personală, iar cele din seu erau utilizate pentru spălarea textilelor. 

Citeşte şi:

Povestea aspirinei, medicamentul minune născut după un experiment