Curieri pe două roţi, cu mâncarea în spate. „Am legat ghiozdanul şi clientul l-a tras până sus cu funia“
0Tinerii curieri spun că pentru meseria asta este nevoie de implicare, iar misiunea este îndeplinită abia atunci când mâncarea ajunge la client, indiferent de sacrificii.
Pe străzile aglomerate, pe bulevarde sau la cozile din restaurante circulă biciclişti grăbiţi, care cară în spate ghiozdane mari, colorate, în care transportă cutii pline cu mâncare. Mulţi dintre ei îmbină utilul cu plăcutul, fiind pasionaţi de ciclism.
Şerban Constantin Manolache are 26 de ani şi lucrează de doi ani şi jumătate în acest domeniu. Spune că pentru meseria asta este nevoie de implicare şi că misiunea este îndeplinită abia atunci când mâncarea ajunge la client, indiferent de sacrificii.
„Trebuia să livrez unui client care a rămas blocat în casă comanda de mâncare şi mergeam aproape în fiecare zi la el. Am vorbit cu el prin uşă, mi-a spus că soţia a plecat cu cheile de la apartament, comanda nu era plătită”, aşa începe cea mai neobişnuită experienţă avută de Şerban Manolache de când este curier.
Misiunea nu era îndeplinită dacă mâncarea nu ajungea la cel care a comandat-o, aşa că Şerban a încercat să găsească soluţii.
„L-am întrebat dacă are o funie, locuia la etajul 2, mi-a lăsat funia pe geam, am legat ghiozdanul şi clientul a tras ghiozdanul de la parter până la etajul 2 cu funia. Mi-a pus banii în ghiozdan şi l-a coborât uşor cu funia până la parter”, povesteşte Şerban.
A făcut curierat un an şi jumătate în Iaşi, iar apoi a plecat în Bucureşti, acolo unde livrează în continuare mâncare pe bicicletă. Până să-şi descopere pasiunea, Şerban a fost student la Facultatea de Electronică din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi, apoi a fost programator un an, iar din 2018 a început să livreze mâncare pe două roţi, acela fiind şi momentul în care şi-a dat seama că asta îi place să facă.
Drept dovadă, ţine minte în detaliu prima lui zi de muncă. „Am fost printre primii cinci livratori pe bicicletă în Iaşi. În prima zi, ploua. Am avut două comenzi în opt ore, pentru că firma abia se lansase în Iaşi. Cei de la care am luat mâncare au uitat să-mi pună sucul în pachet. Pentru că nu ştiam exact care era procedura, am plătit sucul din banii mei. Am mers la cel mai apropiat magazin şi i-am cumpărat clientului o doză de suc”, îşi aminteşte Şerban Manolache.
Şerban Manolache, angajat al unei firme de curierat din Bucureşti Foto Şerban Manolache
De la Iaşi la Bucureşti, tot pe bicicletă. „Urmează Cluj“
După ce a colindat tot Iaşiul cu ghiozdanul în spate, Şerban s-a decis să facă o schimbare. Aşa că a schimbat decorul din Iaşi cu cel din Bucureşti.
„În toamna din 2019, am plecat prin ţară cu bicicleta, când am ajuns la Bucureşti am fost atras de traficul de aici. Şi, cel mai important, de suprafaţa oraşului. Plus că Bucureşti este un oraş ideal pentru biciclişti, pentru că este plat”, mai spune Şerban în discuţia cu reporterul „Adevărul”.
Nu doar străzile sunt diferite, ci şi mentalitatea oamenilor, recunoaşte Şerban. „Cea mai mare diferenţă este mentalitatea oamenilor, în Bucureşti majoritatea participanţilor la trafic ştiu foarte bine că bicicleta trebuie să meargă pe carosabil şi ne fac viaţa mai uşoară nouă, livratorilor pe bicicletă, în sensul că ne fac loc să trecem pe lângă ei şi sunt mult mai atenţi la bicicliştii din trafic. În Iaşi, simţeam că oamenii mă desconsideră pentru meseria pe care o aveam”, mai spune Şerban.
Tânărul spune că va pleca şi din Bucureşti, dar când o să cunoască străzile oraşului mult prea bine. Următoarea destinaţie este Cluj.
„Ghiozdanul mi-a plăcut. M-am ataşat de el. E ca o primire spre Occident”
Pasionat de curierat şi ciclism este şi Lucian Andrieş. Are 31 de ani şi este agent de securitate, iar în timpul liber livrează mâncare pe bicicletă. Lucrează part-time la o firmă de curierat din Iaşi şi spune că nu ar renunţa niciodată la ghiozdanul în care transportă mâncarea pentru clienţi.
„Îl pot returna oricând şi pot primi banii, dar îmi este foarte drag şi sincer nu-l voi returna niciodată. Ghiozdanul mi-a plăcut şi m-am ataşat de el. E ca o primire spre Occident” , spune Lucian Andrieş.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Viaţa de curier în starea de urgenţă: „Unii clienţi refuză coletele“