Cele mai recomandate rugăciuni de către duhovnici renumiţi. „Fără rugăciune eşti pur şi simplu un bulgăre de pământ, care nu ai nici un fel de faţă”
0Printre cele mai folositoare rugăciuni, duhovnici renumiţi din mănăstirile româneşti au indicat de-a lungul timpului rugăciunea inimii, rugăciunea începătoare sau rugăciunea Sfintei Treimi.
Într-unul dintre cuvintele sale de învăţătură, părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria spunea că rugăciunea cea mai scurtă şi mai mântuitoare este cea de preamărire a Sfintei Treimi.
„Cea dintâi rugăciune, cea mai scurtă şi mai mântuitoare, este aceasta pe care o auziţi mereu în biserică: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Acesta e prima rugăciune către Sfânta Treime şi cea mai scurtă şi mai dreaptă în conţinutul ei dogmatic, pentru că prin aceste cuvinte slăvim persoanele Sfintei Treimi deopotrivă: întâi pe Tatăl, pricina; al doilea, pe Fiul, Cel născut mai înainte de toţi vecii; al treilea, pe Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede, fiind de un scaun şi de o fiinţă cu Fiul şi cu Tatăl”, arăta duhovnicul, potrivit revistei Lumea Credinţei.
Vestitul monah îndemna şi spre rostirea neîncetată a rugăciunii începătoare, „Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi”. Părintele Cleopa spunea că rugăciunea nu trebuie să lipsească de pe buzele credincioşilor niciodată. „Să o zicem mereu, acasă şi pe drum: Prea Sfântă Treime, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (sau păcătoasa). Şi iaraşi: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh“. Acestea le poţi zice oricând; si făcând aşa te rogi Prea Sfintei Treimi cu rugăciune dreaptă şi preaputernică”.
Rugăciune pentru persoanele Sfintei Treimi
Potrivit duhovnicului, o altă rugăciune puternică închinată Sfintei Treimi a fost alcătuită de Sfinţii Părinţi. Rugăciunea, „nu tare lungă şi foarte dreaptă în conţinutul ei dogmatic”, se adresează tuturor persoanelor Sfintei Treimi. „Când zicem Sfinte Dumnezeule, ne adresăm Tatălui; când zicem Sfinte tare – Fiului; când zicem Sfinte fără de moarte – Duhului Sfânt. Iar la urmă, zicând «Miluieste-ne pe noi», ne închinăm tuturor persoanelor Sfintei Treimi deopotrivă, ca Unui Singur Dumnezeu în Treime. Şi de aceea această cântare exprimă însuşi miezul credinţei noastre”
Părintele Teofil Pârâian de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus preciza în cartea „Rugăciunea Pelerin către cer” că mântuirea vine prin rugăciunea inimii. Duhovnicul sublinia însă că dacă rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul” este rostită doar de câteva ori „nu te întâlneşti cu Domnul”, dar dacă imnul este spus mereu „poţi să reuşeşti”.
„Eu vă recomand să faceţi o experienţă: găsiţi-vă o jumătate de oră pe zi, când vreţi voi, şi angajaţi-vă la rugăciunea aceasta continuu, fără să număraţi - dacă număraţi vi se împrăştie mintea la numărat - şi ziceţi aşa, întruna, în atitudine de rugăciune, încercând să vedeţi ce vă vine în minte. Dacă vedeţi că vă vine în minte ceva frumos şi pozitiv, bucuraţi-vă şi vă veseliţi, iar dacă vedeţi că vă vine ceva negativ şi mereu imagini sau gânduri negative, nu vă speriaţi, pentru că lucrurile acestea trec. Că doar nu-i mai mare vrăjmaşul decât Dumnezeu! Dumnezeu limpezeşte, dar limpezeşte cu vremea şi în măsura în care ne angajăm la efort duhovnicesc”.
Pentru Părintele Arsenie Papacioc de la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, viaţa fără rugăciune este în zadar. Potrivit monahului - citat de Doxologia - „rugăciunea este viaţa fiecărei creaţii a lui Dumnezeu”. „Dacă această rugăciune nu există, atunci eşti pur şi simplu un bulgăre de pământ, care nu ai nici un fel de faţă, care, de fapt, nu stai decât în calea celorlaţi şi împiedici trecerea”
Citeşte şi: