Bate criza în doi timpi cu Hans, un Trabant milităros
0Îndrăgostit peste măsură de Hans, un combi care l-a însoţit în numeroase aventuri, bărbatul spune că n-ar renunţa la el nici pentru un milion de dolari.
„Asta cu ciorapul de damă pus în locul curelei de distribuţie la Trabant e suflată...“, spune Radu Coşofreţ, un fel de guru al proprietarilor de maşini nemţeşti în doi timpi din Iaşi. De regulă, când cineva vrea să-şi cumpere o astfel de maşină, despre care mulţi ar spune că locul ei este într-un muzeu şi nu pe şosele, apelează la Radu Coşofreţ.
„Vă spun eu alta despre Trabant. Eram la pescuit şi mi s-au rupt lonjeroanele. Motorul şi cutia de viteze căzuseră pe pământ. Am rupt o creangă de copac, am scos capota, şi am aşezat-o, aşa cum era cu tot cu frunze, pe maşină. Cu nişte sârme rupte dintr-un gard am legat motorul şi cutia de creangă şi aşa am venit până în oraş“, povesteşte entuziasmat Radu Coşofreţ. Cea mai mare parte a prietenilor lui Coşofreţ au renunţat la Trabant în decursul timpului. Toţi aceştia spun că regretă decizia luată.
Cafenea pentru trabantişti
„Am clienţi care au împlinit 83 de ani şi nu s-ar despărţi nici în ruptul capului de maşină, dar şi prieteni care acum le pare rău că şi-au dat maşinile. Cererea pentru Trabant este destul de mare în acest moment dar, din păcate, se găsesc tot mai greu. Pe timp de criză este foarte bună. Consumul este undeva la 6 la sută şi, în plus, nu-ţi trebuie pompă de apă, de benzină sau altceva. Piese de schimb se mai găsesc“, spune ieşeanul.
Chiar dacă n-are confortul unei maşini moderne şi atrage glumele răutăcioase ale participanţilor la trafic, maşina are căutare nu doar printre români. „Un italian a apelat la mine după ce m-a găsit cu ajutorul internetului. Pentru că maşina mea este vopsită în camuflaj, iar eu mă îmbrac army, cineva a crezut că sunt din Armată şi mi-a spus: «Ştiu că v-au luat 25%, dar totuşi»“, povesteşte ieşeanul.
Pentru a facilita întâlnirile trabantiştilor, Radu Coşofreţ a amenajat în curtea casei o cafenea şi o terasă unde fanii mărcii să-şi poată depăna în tihnă amintirile, păţaniile şi planurile pentru viitor. „Nu toată lumea e făcută pentru maşina asta. Mai sunt unii ghiduşi care cumpără un Trabant doar pentru a face o glumă unui prieten de ziua lui. Dar dacă le îngrijeşti puţin, chiar reuşeşti să atragi privirile pline de admiraţie ale trecătorilor“, explică Radu Coşofreţ.
Anul acesta, spune ieşeanul, Hans împlineşte 41 de ani, iar cea mai mare „dorinţă“ a maşinii, dar şi a stăpânului, este să ajungă măcar o dată în Germania. „Hans a fost adus din Germania după Revoluţia din 1989, iar dorinţa lui cea mai mare este să meargă acolo unde s-a născut. L-am cumpărat de la cineva contra sumei de 800 de lei. Nu m-am îndrăgostit neapărat de forma lui, cât de performanţe şi calitatea pieselor. La pescuit, Hans se punea în genunchi şi tot ne scotea la şosea“, mărturiseşte Radu Coşofreţ.