Ziua în care Huniazii au intrat în istorie: au trecut 607 ani de la atestarea familiei Corvinilor, de către regele Sigismund
0Zi istorică pentru Hunedoara: în 18 octombrie 1409, regele Ungariei Sigismund de Luxembourg a semnat actul de donaţie al domeniului regal al Hunedoarei către familia voievodului Ioan de Hunedoara.
S-au împlinit 607 ani de la data la care familia Huniazilor şi-a făcut apariţia documentar pe scena istoriei. În 18 octombrie 1409, regele Ungariei semnează actul de donaţie al castelului şi al domeniului regal al Hunedoarei către familia lui Ioan de Hunedoara.
"Cel mai timpuriu document care certifică prezenţa familiei de Hunyad pe scena istoriei este actul de danie din 18 octombrie 1409, prin care regele Sigismund de Luxemburg dăruieşte lui Woyk fiul lui Serbe „quandam possessionem nostram regalem Hvnyadvar vocatam in comitatu Albensi partium nostrarum Transsiluanarum habitam” – fosta posesiune regală numită Hvnyadvar din comitatul Alba, stăpânită în porţiunea noastră Transilvania. Sunt amintiţi Woyk, cei doi fraţi ai săi, Magas şi Radol, fiul fratelui tatălui său, tot Radol, şi în sfârşit fiul său, Johann", informează cercetătoarea Maria Roşu, pe blogul Istorie Povestită.
„Pătruns în rândurile nobilimii, Woyk, acum de Hunyad, se comportă asemenea stăpânilor feudali. Este omul timpurilor sale, nici un act de abuz în exercitarea puterii nu este departe de el. Woyk moare cândva înainte de 12 februarie 1419, şi capul familiei Hunyadi devine fratele său, Radol”, informa cercetătoarea Maria Roşu.
Ordinul regesc de punere în posesie, dat în aceeaşi zi, şi raportul emis de Capitlul Transilvaniei la 31 octombrie se găsesc în Arhivele Bavariei din München, completa cercetătoarea.
La acea vreme, potrivit istoricilor, familia Corvinilor făcea parte din mica nobilime din Transilvania, iar actul de danie a domeniului regal ce cuprindea castelul şi 40 de sate reprezintă o răsplată pentru faptele de arme prin care s-a remarcat familia lui Voicu.
Ioan de Hunedoara şi apoi fiul său Matia vor deveni două dintre marile personalităţi din istoria Europei.
Vă recomandăm şi:
Gabriel Bethlen (1580 - 1629) a condus Transilvania timp de 16 ani, într-una dintre perioadele cele mai tulburi dar şi înfloritoare din istoria ei şi a rămas unul dintre marile personalităţi din istoria românilor. Principele transilvănean a încercat să ajungă stăpânitor al Moldovei şi al Munteniei, pe care, potrivit istoricilor, ar fi dorit să le unească sub numele de Dacia.
Elisabeta Szilagyi a ajuncat un rol important în cucerirea tronului Ungariei de către fiul ei Matia Corvin şi a contribuit la ascensiunea nobiliară a lui Ioan de Hunedoara. Totuşi, mai multe legende o înfăţişează într-o lumină nefavorabilă.
Nicolae Iorga a lăsat posterităţii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Matia Corvin. Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara şi pe fiul său ajuns pe tronul Ungariei într-o carte publicată în 1906, cu titlul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, în care a relatat despre Hunedoara şi eroii ei.
Castelul Corvinilor din Hunedoara are o istorie de peste şase secole, iar în prezent este unul dintre cele mai vizitate monumente din România. Turiştii din toate colţurile lumii i-au trecut pragul şi au rămas impresionaţi de frumuseţea şi de legendele care circulă pe seama lui, însă multe dintre secretele fortăreţei au rămas necunoscute publicului larg.
Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.
Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.