VIDEO Cetatea medievală a nimănui. Cum îşi primeşte marea fortăreaţă din vestul ţării miile de vizitatori
0Apropierea verii aduce tot mai mulţi vizitatori la Cetatea Devei, însă locul se arată neprimitor pentru oaspeţii săi.
Într-o zi obişnuită de primăvară, Cetatea Devei îşi întâmpină oaspeţii pustie, fără angajaţi care să se ocupe de ghidaj sau de îndrumarea turiştilor şi fără paznici.
În lipsa poliţiştilor locali care îşi aveau postul într-un chioşc amplasat la intrarea în Poarta I a monumentului istoric, vizitatorii nu îşi mai fac griji pentru locurile de parcare.
Unii dintre ei preferă să treacă dincolo de zona special amenajată pentru maşini şi le lase în pădure, mai sus, cât mai aproape de poartă, pentru ca osteneala mersului spre cetate să fie cât mai mică. În apropiere, două toalete ecologice împrăştie un miros respingător, care îi înseamnă pe vizitatori să grăbească pasul.
Povestea cetăţii, ascunsă turiştilor
Încă de la intrarea pe aleea pietruită a fortăreţei, călătorii îşi pot face o idee despre starea locurilor pe care urmează să le exploreze.
Bolovanii desprinşi din versant şi pământul alunecat au acoperit porţiuni din alee, iar în mai multe locuri se văd urmele actelor de vandalism: lămpi decorative sparte sau smulse de necunoscuţi, bucăţi dispărute din ferestrele termopan puse turnurilor medievale, o balustradă din lemn şubrezită. Un tricolor sfâşiat flutură deasupra monumentului istoric, al cărui „palat” (incinta I) a rămas inaccesibil vizitatorilor după restaurarea încheiată în 2016.
Cetatea Devei, aprilie 2018 / ADEVĂRUL
O excursie pe traseele cetăţii durează aproape o oră. Oaspeţii cetăţii se pot bucura de panorama Văii Mureşului şi a Devei, ce poate fi admirată de la înălţimea noilor metereze de piatră, precum şi de plimbarea printre ruine. Turiştii parcurg sute de metri însă prin incintele monumentului medieval fără a găsi vreun panou informativ în care să afle informaţii despre punctele de atracţii ale cetăţii, despre istoria ei.
La începutul anului 2018, situaţia monumentului istoric era similară, însă primarul Devei, Florin Oancea, informa că ea urma să se îmbunăţească. Panourile informative promise în urmă cu trei luni nu au mai apărut, ghizii anunţaţi s-au lăsat aşteptaţi, în schimb o dată cu apropierea verii numărul celor care urcă la cetate este tot mai mare, semn că indiferent de modul în care autorităţile se raportează la monumentul istoric, acesta nu va duce lipsă de vizitatori.
Cetatea Devei a fost vizitată în 2017 de circa 200.000 de turişti, având încasări, prin vânzarea biletelor la telecabină, de 1,45 milioane lei. În comparaţie, Castelul Corvinilor a avut peste 330.000 de vizitatori şi încasări de 6.2 milioane lei în anul 2017.
Reperele Cetăţii Devei
Cetatea Devei a fost înălţată în secolul al XIII-lea pe un con vulcanic, în partea de nord a Devei, pe urmele unor fortificaţii ce datează din Antichitate.
Primele urme de locuire a Dealului Cetăţii datează de la sfârşitul epocii neolitice, cu peste 2.000 de ani înainte de Hristos, aparţinând culturii Coţofeni.
Prima menţiune documentară a Cetăţii Devei datează din secolul XIII, mai exact din 1269. În secolul al XIV-lea Deva şi satele înconjurătoare sunt amintite ca „district militar valah”, iar cetatea avea în jurisdicţie patru scaune (Deva, Ilia, Şoimuş, moşiile crişene şi împrejurimile Bradului), care făceau parte din domeniul regal şi erau conduse de cnezi.
Cetatea Devei a fost un obiectiv strategic pentru apărarea Transilvaniei, începând cu secolul XIII. Fusese ridicată pe dealul ultimei ramificaţiii a Munţilor Poiana Ruscăi, iar în faţa ei se întindeau Valea Mureşului şi munţii Apuseni.
Evilya Celebi, unul dintre marii cronicari din istoria Imperiului Otoman, descria cetatea Devei ca pe un fort de necucerit. „O solidă fortăreaţă dificilă şi tare pe o stâncă abruptă, care îşi înalţă capul până la creştetul cerului, pe marginea fluviului Mureş, căreia din nicio parte neputându-i-se pregăti minarea, nu este cu putinţă de a fi cucerită în niciun fel”, scria istoricul.
Cetatea regală a Devei care cuprindea un domeniu întins a intrat în 1444 în posesia lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Alături de ea au fost preluate şi 56 de sate, precum şi minele de aur din Munţii Apuseni, care aparţineau domeniului cetăţii.
În 1579, în cetatea Devei a fost întemniţat episcopul Francisc Dávid (1520 – 1579), predicatorul protestant şi episcopul întemeietor al Bisericii Unitariene din Transilvania. David Francisc a murit la Deva în acelaşi an, în închisoarea în care fusese întemniţat pentru erezie.
În vremea răscoalei din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, cetatea a fost loc de refugiu pentru nobilime.
Cetatea Devei era compusă din trei incinte succesive, legate în spirală. Prima şi cea de-a doua incintă aveau forme ovoidale, iar cea de-a treia era era reprezentată de un traseu semicircular. Pe latura sudică exista un palat datând, potrivit istoricilor, din secolul XIII, iar pe latura nordică o altă clădire supraetajată.
Cetatea Devei a fost distrusă de în urma unei explozii în 13 august 1849, în depozitul de muniţii. În explozie au pierit soldaţii din garnizoana cetăţii.
În perioada 2013 - 2016, cele două incinte exterioare ale Cetăţii Devei au trecut prin cea mai mare operaţiune de restaurare, din ultimul secol şi jumătate.
Vă recomandăm să citiţi şi: