Un elev de 9 ani este cercetat pentru profanare, după ce a mâzgălit biserica medievală din Streisîngiorgiu
0Biserica medievală din satul Streisîngiorgiu, veche de peste şapte secole, a fost ţinta unor acte de vandalism. Un elev de 9 ani a fost identificat drept cel care a mâzgălit cu graffiti zidurile monumentului istoric.
La o săptămână după ce localnicii au reclamat vandalizarea Bisericii medievale din satul hunedorean Streisîngiorgiu (oraşul Călan), a fost prins cel care şi-a scris numele Adi, cu vopsea, pe monumentul istoric.
„Poliţiştii din cadrul Poliţiei Oraşului Călan, în urma cercetărilor efectuate, au identificat un minor în vârstă de nouă ani, din Călan, i s-a documentat faptul că, în data de 2 februarei 2017, a murdărit cu un tub de spray-vopsea un perete a Bisericii Ortodoxe Streisîngiorgiu, cu hramul „Sfântul Gheorghe, care se află pe lista monumentelor istorice. În cauză se continuă cercetările pentru profanare a lăcaşurilor de cult sau a obiectelor de cult”, a declarat Bogdan Niţu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Hunedoara. Între timp, urmele de graffiti au fost îndepărtate, iar autorităţile locale au decis şi efectuarea unor reparaţii de urgenţă la acoperişul monumentului istoric.
Povestea bisericii medievale
Biserica medievală se numără printre cele mai vechi din România şi, potrivit specialiştilor, una dintre cele mai preţioase monumente de arhitectură medievală transilvană. Marele istoric Nicolae Iorga a cercetat-o şi a numit-o „Cea mai veche ctitorie de nemeşi români din Ardeal”. El descrie o frescă bizantină, veche de cinci secole, din interiorul aşezământului, care atestă legătura cu istoria românilor din Ardeal.
„Luată din biserica de la Streiu-Singiorz, în districtul Huniedoarei, ea infaţişează pe ctitori ţinând, după obiceiu, pe palme o biserică de stil mai curând apusean, cu un turn lipit în faţă şi cu altarul în retragere faţă de zidurile naosului. Fereşti, care par a fi fost încadrate gotic, se înşiruesc de-a lungul clădirii: două la turn, trei la naos, una la altar. Ctitorii poartă dulame roşii şi verzi ca ale boierilor noştri în epoca mai veche, tivite jos, se pare, cu blăni; picioarele sunt cuprinse, după obiceiul apusean, în nişte cizme fără călcâiu, cum se întâlnesc şi în Orient şi în armura cavalerilor din Occident. Săbii cu caracter turcesc, recurbate, cu mânerul în spadă, îi sunt cuprinse de brâu. Au părul lung, lăsat în chică şi doi din ei poartă barbă mică şi mustăţi resfrânte în jos. Femeia este îmbrăcată româneşte, cu un văl care i se lasă pe umeri, înfăşurându-i. E tivit cu ţarţaramuri fine”, scria Nicolae Iorga, despre fresca misterioasă, sub care se afla o inscripţie în slavonă.
Ridicată pe locul unei biserici de lemn
Săpăturile arheologice au relevat vechimea neaşteptat de mare a bisericii, din anii 1313-1314, conform inscriptiei slavo-române din biserică. Inscripţia a fost descoperită în altarul bisericii, în timpul unor sondaje asupra pereţilor. Mormintele din jurul bisericii datează din secolele XII-XIII. Stratigrafia mormintelor şi alte date au permis concluzia că înaintea bisericii de zid, a existat o biserică de lemn, cu acelaşi plan şi aceleaşi dimensiuni datată în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Textul inscripţiei slavo-române de la 1313 în forma găsită pe zid, este. „În anul 1313/1314 am făcut biserica, cu ajutorul sfântului Gheorghe şi al Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor, întru ajutorul şi iertarea păcatelor cneazului Balea şi întru ajutorul şi mântuirea şi iertarea păcatelor popii Naneş şi ale lui Teofil zugravul”.
Pictura murală interioară se păstrează din trei etape succesive, cea iniţială din 1313-1314, refăcută în 1409 şi 1743. La exterior, pe zid, dar şi în interiorul bisericii se observă lespezi romane preluate de la o villa rustica din apropiere.
Vă recomandăm şi:
Veche din secolul al XIII-lea, Cetatea Colţ se numără printre puţinele fortăreţe medeivale care nu au suferit lucrări de reabilitare. Ruinele aşezării ridicate pe stânci deasupra Văii Haţegului, cunoscute sub numele de Castelul din Carpaţi, au rămas un loc misterios şi neprietenos cu turiştii. Totuşi ele continuă să-şi păstreze farmecul care i-a impresionat în trecut pe marii cărturari Jules Verne şi Evlya Celebi.
Castelul Corvinilor a devenit una dintre destinaţiile favorite ale amatorilor de istorie medievală. Vechi de şase secole, monumentul oferă vizitatorilor săi nenumărate legende, iar unele dintre încăperile şi locurile sale sunt cu totul neobişnuite.
Două catastrofe au lovit succesiv muntele Godeanu, la poalele căruia a fost ridicată capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia. În urma unei catastrofe naturale şi a unui incendiu violent de pădure, au avut loc defrişări masive care au pustiit pădurea din jurul muntelui despre care se spune că ar fi fost „locul sfânt al dacilor”.