Tuneluri secrete care stârnesc fantezia românilor. Ce ascund locurile uimitoare, intrate în legendă VIDEO

Legendele tunelurilor secrete și ale camerelor subterane pline de comori sporesc farmecul unor monumente istorice din Hunedoara. Numeroși români le-au dat crezare și au pornit pe urma lor.

Numeroasele cetăți dacice și așezări romane din Hunedoara, bisericile, castelele și fortărețele medievale, șirul de conace nobiliare din secolele trecute și monumentele naturii fac din Hunedoara unul dintre cele mai ofertante județe din România, în atracții turistice și istorice.

Tuneluri secrete în Hunedoara, mit sau adevăr

Localnicii le-au atribuit marilor monumente istorice din Hunedoara origini fantastice. Legendele țesute în jurul lor au rezistat trecerii timpului și au ajuns să le definească începuturile.

Într-un ținut al comorilor antice și medievale descoperite de-a lungul timpului, al nenumăratelor peșteri și grote create de natură, ori galerii săpate de oameni până în adâncurile munților, legendele despre tunelurile secrete din Hunedoara au fost adesea considerate adevărate.

Cetatea medievală Deva, Castelul Corvinilor din Hunedoara (video), cetățile dacice și bisericile medievale au fost „înzestrate” de oameni, potrivit legendelor, cu tuneluri și galerii secrete folosite de strămoșii noștri pentru a-și ascunde comorile.

Altele ar fi fost locuri de refugiu în fața dușmanilor, ori pentru a comunica în secret cu oamenii din așezările învecinate sau îndepărtate la zeci de kilometri.

Galeria secretă din Castelul Corvinilor din Hunedoara

Ridicat în secolul al XV-lea de familia Huniazilor, pe ruinele unei așezări mai vechi, Castelul Corvinilor din Hunedoara a trecut de-a lungul timpului prin transformări ample, care au făcut ca unele dintre spațiile sale vechi să își piardă utilitatea pentru care au fost concepute ori să se piardă de tot, ascunse de noile ziduri și pardoseli.

Astfel au apărut pavilioane ascunse după zidurile marilor săli ale edificiului, etaje de apărare, cripte și beciuri înfundate cu moloz ori camere mascate complet de pereții ridicați pentru compartimentarea altor săli.

Unul dintre monumentele legendare din Castelul Corvinilor din Hunedoara este fântâna săpată în stâncă.

Veche de aproape șase secole, ea ar fi fost construită, potrivit legendei, de trei prizonieri turci, cărora Ioan de Hunedoara le-a promis că dacă vor găsi apă în stânca pe care a fost zidit castelul vor fi eliberaţi.

Turcii au dat de apă, la aproape 30 de metri adâncime, după 15 ani în care au săpat în stâncă. Între timp, în anul 1456, voievodul Transilvaniei a murit, iar soţia sa Elisabeta Szilagyi nu a mai respectat promisiunea acestuia şi a poruncit decapitarea prizonierilor.

Unii oameni de știință care au cercetat-o în secolele trecute arătau că fântâna era, de fapt, o cisternă, iar pe fundul ei coresponda cu un tunel care duce spre râul Zlaști, de la poalele Castelului Corvinilor.

În prezent, fântâna din castelul Corvinilor este colmatată, iar tone de monede zac pe fundul ei, aruncate de turiștii superstițioși.

Dealul Sânpetru din Hunedoara (video) este bogat în izvoare subterane, astfel că săparea fântânii în stâncă și-ar fi avut rostul. Cercetările viitoare și decolmatarea ei ar putea stabili ce utilitate a avut fântâna din Castelul Corvinilor.

Din legendele despre Castelul Corvinilor nu lipsește cea a tunelurilor subterane, care erau folosite ca ieșiri de urgență în timpul unor asedii ori chiar pentru a-l lega de Cetatea medievală Deva.

Tunelul secret dintre Castelul Corvinilor și Cetatea Devei

Cele două monumente aflate la 15 kilometri unul de celălalt au legături strânse, atât istorice – ambele au fost stăpânite de familia Huniazilor în secolul al XV-lea –, cât și în tradiția locală.

Se spune că tunelul ar fi legat Cetatea Devei de Castelul Corvinilor, ar fi pornit de sub una dintre încăperile castelului din Hunedoara sau din apropierea acestuia şi ar fi străbătut dealurile, ieșind sub Cetatea medievală Deva (video).

Tunelul ar fi fost săpat de prizonierii turci şi era folosit pentru deplasarea armatelor care apărau castelul şi cetatea.

Până în prezent nu s-au descoperit urmele vreunui tunel, arătau arheologii. Mai multe galerii și încăperi subterane au fost săpate sub Cetatea medievală Deva, veche din secolul al XIII-lea. Unele au fost remarcate din secolul al XIX-lea.

„Întorcându-ne în cetate, în colțul de la miazănoapte - răsărit, se vedeau odăile care au fost zidite în neregulă, toate ruinate. Între ele ne-au arătat odaia în care să păstrau banii publici. În partea de miazăzi, adânc în pământ, era capela, apoi închisoarea statului. Se spune că cetatea ar avea și un tunel, cu ieșire la brutăria militară, care se afla jos, la poalele dealului“, scria Kovary Laszlo, în volumul „Antichitățile Transilvaniei”, din 1852.

Sub Cetatea medievală Deva, o poartă ferecată în stâncă duce spre alt adăpost anti-bombardament, vechi din Al Doilea Război Mondial și abandonat în prezent. Un alt adăpost de urgență, mai noi, se află tot în munte, în vecinătatea lui.

Sub Dealul Sânpetru din Hunedoara, îm imediata apropiere a Castelului Corvinilor, a fost săpat la mijlocul secolului trecut un adăpost anti-atomic, cu două intrări în pereții de stâncă și cu galerii care se întind pe câteva sute de metri.

Tunelul de sub Cetatea medievală Colț

Cetatea medievală Colț (video) a fost clădită în secolul al XIV-lea pe stâncile care veghează, de la peste o sută de metri înălțime, intrarea în valea prăpăstioasă a Râușorului din Retezat.

La poalele ei, pe celălalt mal al Râușorului, biserica medievală Colț datează și ea de peste șase secole. Ambele au fost în grija familiei cneziale Cândea, devenită mai apoi Kendeffy.

Una dintre legendele despre Cetatea medievală Colț spune că ar fi beneficiat de un tunel secret.

„Partea apuseană şi cea sudică a castelului zac pe o stâncă ridicată de la pârăul ce curge în vale numit Râuşorul în direcţie perpendiculară, înaltă de vreo 150 metri, încât dă un aspect teribil privind atât din castel Râuşorul, cât şi de la Râuşor castelul. Se vorbește că pe sub castel duce o cale subterană, care la distanţă de de doi kilometri se deschide într-o peşteră”, informa revista „Tribuna” în 1866.

Comorile familiei Kendeffy și ale călugărilor ar fi fost ascunse în camerele secrete ale bisericii de piatră, ruinată și ea în secolele trecute, dar, spre deosebire de cetatea medievală Colț, restaurată în anii ’90.

„În biserica aceasta, precum crede poporul, s-au ţinut călugări, care precum se vede au fost călugări români. Oare nu or fi fost confesorii și capela Cândeștilor? De la ei au rămas foarte mulţi bani într-un perete al bisericii, care însă au fost aflați. Ar mai fi o pivniţă subterană toată plină cu bani, peste care loc dărâmându-se o stâncă, face imposibilă cercetarea. Aceasta e credinţa poporului, care se simte foarte jignit atunci când nu dai crezământ spuselor lui”, arăta autorul reportajului publicat în 1866.

Comorile de sub Dealul Orlea din Hunedoara

Regele dac Decebal și-ar fi ascuns marile comori în albia râului Strei și în peșterile din munții care înconjurau cetățile dacice - arătau cele mai vechi legende.

Unele mari tezaure antice de aur au fost descoperite în epoca medievală, fie în apropierea cetăților dacice, fie în albia râului Strei, la poalele Dealului Orlea din vecinătatea Hațegului, potrivit unor cronicari din secolul al XVI-lea.

Locul unde ar fi fost descoperite „comorile lui Decebal” a stârnit controverse de-a lungul timpului, însă legendele pe seama Streiului și a Dealului Orlea s-au transmis peste secole.

Dealul Orlea din Hunedoara (video) se află la 20 de kilometri de centrul capitalei romane a provinciei Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, iar un drum roman de piatră – Drumul lui Traian – lega cele două așezări.

La poalele sale se unesc Râul Mare din Retezat, Râul Strei din Munții Șureanu și râurile Galbina și Sibișel, care au izvoarele în Munții Poiana Ruscă, iar câteva vestigii aminteau în trecut de existența unei așezări antice.

Localnicii credeau însă că Dealul Orlea reprezenta mai mult decât locul unei vechi cetăți. Aici ar fi fost Sarmizegetusa dacică și tot aici, regii antici Oroles ori Decebal și-ar fi ascuns comorile.

„Poporul fantazează că în interiorul acestui pisc sunt niște celare (n.r. cămări) gigantice pline de aur și argint, că porțile prin care poţi intra în aceste catacombe sunt în apă și se deschid numai în ziua de Paști, când bate întâiul în toacă, și că atunci apa se ferește din calea lor. Se poate ca aceasta se stea în legătură și să fie o corupțiune din tradițiunea istorică despre ascunderea tezaurelor lui Decebal, pentru că și acesta se presupune ca s-a întâmplat tot aici, în albia Apei Mari (n.r. Râul Mare, afluent al Streiului, la Sântamaria Orlea)”, arăta istoricul Aron Densușianu, în revista Familia, din 1866.

Cetățile dacice din Munții Șureanu au alimentat și ele fantezia românilor, inspirați de legendele despre tuneluri și ascunzători subterane pentru comori, la fel și castelele nobiliare ale familiilor Kendeffy, Nopcsa din Țara Hațegului și de pe Valea Mureșului.