Templul mare de andezit din Sarmizegetusa Regia, restaurat. Locul antic va trece prin transformări ample

Lucrările de restaurare a Terasei a X-a din Sarmizegetusa Regia, care cuprinde Templul mare de andezit, scoase la licitație recent, au trei ofertanți. La finalul acestora, construcția antică își schimba înfățișarea.

Trei oferte au fost depuse la licitația publică inițiată de Consiliul Județean Hunedoara pentru lucrările de restaurare și conservare derulate în Sarmizegetusa Regia, pe Terasa a X-a a sitului arheologic.

Ofertele vor fi evaluate tehnic și financiar, iar câștigătorul licitației va fi anunțat, cel mai probabil, în luna iulie. Investiția este estimată la peste 7,5 milioane de lei, fără TVA și va fi realizată cu fonduri europene, prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNNR),

Templul mare de andezit din Sarmizegetusa Regia, principala construcție antică de pe Terasa a X-a va fi restaurat, iar în același timp vor avea loc lucrări menite să oprească procesul de degradare al structurilor aflate pe Terasa a X-a (plinte, tamburi de andezit, blocuri de calcar, ziduri de susținere), care ocupă o suprafață de 3.187 metri pătrați.

Proiectul propune, alături de lucrări de consolidare și conservare și refacerea prin anastiloza a uneia dintre coloanele antice ale Templului mare de andezit, folosindu-se fragmente din coloanele antice, aflate în diferite locuri din Sarmizegetusa Regia.

„În cazul Templului mare de andezit se vor repoziționa și completa plintele de susținere a coloanelor, până la dispoziția completă stabilită prin studiu, adică patru rânduri x zece plinte și de vor recompune prin anastiloză un număr de 15 coloane (o coloană întreagă, cu bază și capitel, și 14 fragmentare), recuperându-se astfel dimensiunea verticală a monumentului și o serie de caracteristici fizice și compoziționale – scară, proporții, ritm, relație interior – exterior”, arată proiectul.

Templul mare de andezit, construit înaintea războaielor daco-romane

Pe terasa a X-a din Sarmizegetusa Regia, un templu construit din blocuri de calcar aduse de la Măgura Călanului ar fi funcționat, potrivit arheologilor, din a doua jumătate a secolului I. î. Hr. până la sfârșitul secolului I. d. Hr., când a fost înlocuit cu Templul de andezit.

„Templul este așezat pe o terasă orizontală, marcată de șirurile de plinte de andezit, așezată pe stâncă sau pe fundații de piatră spartă legată cu lut. Cele 33 de plinte au diametrele cuprinse între 2 și 2,20 metri și grosimea de circa 35 de centimetri. Pe suprafața acestora se citesc urmele de prelucrare și montaj ale bazelor și fusurilor de coloană care le suprapuneau. Mai mulți tamburi de andezit au fost descoperiți în zona sacră, în poziție secundară sau reutilizați în zidul de incintă roman”, se arată în expertiza tehnică a monumentului.

Andezitul folosit la construcția templului ar fi fost extras din cariera de la Măgura Uroiului și de la carierele din zona Deva.

Terasele principale, în incinta sacră din Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia se întindea pe mai mult de o sută de terase amenajate de oameni. Cele mai importante se aflau în incinta sacră, care cuprindea edificiile cele mai importante ale capitalei dacilor.

Terasa a X-a, amenajată în mai multe etape, era protejată în Antichitate de un zid de susținere care se ridica la circa 6 – 7 metri, iar un alt zid ar fi fost ridicat pentru sprijinirea ei, odată cu începerea construcției la templul de andezit.

Alături de ea, Terasa a IX-a, acoperită în mare parte de pădure, era protejată din deal de un zid și susținută de alte ziduri.

Terasa a XI-a, pe care se află cele mai multe temple din Sarmizegetusa Regia, cu o lungime de peste 200 de metri și o lățime de circa 50 de metri, ar fi fost și ea sprijinită de un zid de calcar a cărei înălțime maximă ajungea la 12–14 metri în Antichitate.

Zidurile puternice care protejau marile terase din Sarmizegetusa Regia (IX, X, XI), aveau menirea să împiedice alunecarea acestora. Alte ziduri mai mici, construite în tehnica murus Dacicus, protejau incinta sacră a capitalei dacilor dinspre deal și din părțile laterale.

„Dispunerea în trepte a celor trei terase, închise de puternicele și impozantele lor ziduri albe de calcar trebuie să fi fost impresionantă, amintind, cu păstrarea proporțiilor, imaginea Pergamului antic”, arăta arheologul Ioan Glodariu (1940 – 2017, în volumul „Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei” (1988).