Povestea „căţelăriei” de la marginea Devei: peste 600 de maidanezi trăiesc în lagărul câinilor fără stăpân
0De mai bine de cinci ani, un teren cedat de administraţia locală a Devei unei asociaţii a iubitorilor de animale a fost transformat într-un adevărat lagăr pentru maidanezii strânşi de pe străzi. Numărul animalelor care ocupă ţarcurile de la marginea Devei, în zona Sântuhalm, depăşeşte 600. În ultimii ani a crescut continuu şi o dată cu el şi nesiguranţa oamenilor care trec prin zonă.
De cei peste 600 de maidanezi strânşi în adăpostul din Sântuhalm au grijă în cea mai mare parte a timpului doar două persoane, Liviu şi Ilona, care locuiesc într-o căsuţă înconjurată de mulţimea de câini. Cei doi le dau de mâncare patrupedelor şi încearcă să le oprească pe acestea să părăsească adăpostul. Sarcinile lor sunt aproape imposibil de indeplinit, din cauza supraaglomerării ţarcurilor. Totuşi, îngrijitorii nu au renunţat la activitatea lor dintr-un motiv uşor de acceptat: s-au obişnuit să trăiască printre câini, neavând alt loc unde să se mute.
Oameni muşcaţi
Drumul de peste un kilometru din satul Sântuhalm până la adăpostul maidanezilor a devenit în ultimii ani un teritoriu nesigur. Cu cât trecătorii se apropie de adăpost, cu atât mulţimea câinilor care le apar în faţă creşte. Haitele mişună prin faţa gardurilor din lemn ale adăpostului, spre disperarea localnicilor şi a celor care muncesc la firmele din zonă.
„Am fost muşcată de mai multe ori de câinii din ţarcuri. Şi nepotul meu a fost muşcat, dar şi alte femei din sat. Câinii sunt lăsaţi pe drum, iar mulţi dintre cei care trec prin faţa adăpostului se tem de ei”, spune Lucreţia, o săteancă din Sântuhalm. Femeia are un lot de teren în zona ţarcurilor cu câini pe care anul acesta a plantat cartofi. Se plânge că maidanezii ieşiţi din adăpost i-au scormonit pământul cu cartofi şi îşi fac nevoile pe el.
Adăpost supraaglomerat
În aceeaşi zonă, la mai puţin de 100 de metri de ţarcuri, funcţionează un punct de lucru al societăţii de apă şi canalizare Apaprod. Paznicii se consideră ţinte sigure ale haitelor de câini, chiar dacă ghereta unde îşi desfăşoară activitatea e înconjurată de un gard metalic, care nu permite intrarea animalelor. „Ne e teamă că ne-ar putea sfăşia aceşti câini. N-aş sfătui pe nimeni să treacă noaptea pe acest drum, din cauza lor. Trebuie ca autorităţile să ne scape de ei”, spune, revoltat, paznicul. Pentru a salva aparenţele, angajaţii adăpostului au ieşit într-una din zilele trecute pe drum, au luat câinii slobozi şi i-au strecurat în curte. Munca le-a fost în zadar, pentru că patrupedele hoinare au găsit mijloace de a scăpa din îngrăditură. Uneori, în munca lor îngrijitorii sunt ajutaţi de voluntari şi de membrii unor asociaţii ale iubitorilor de animale. În spatele gardurilor din lemn, unde se află mulţimile de câini, atmosfera este respingătoare, în ciuda eforturilor făcute de cei care au grijă de patrupede pentru a da impresia de normalitate.
Stăpânul câinilor
Vizitatorii adăpostului sunt asaltaţi de haitele care cerşesc mâncare sau afecţiune, încă din primele secunde petrecute pe terenul patrupedelor. „Sunt inofensivi”, spune Liviu, cel care are grijă de animale. Îi asigură pe vizitatori că maidanezii nu muşcă şi nu trebuie să îi fie nimănui teamă de ei. În schimb, nu poate da asigurări celor care ajung în adăpost că animalele nu sunt purtătoare de boli, de râie şi pureci. „Ne este greu şi nouă, dar nu avem ce face. Avem aproape 700 de câini în grijă. Vin oamenii şi ni-i lasă în faţa adăpostului şi de aia a tot crescut numărul lor. De mâncare avem ce le da. E adevărat, dând unii au murit, câinii au mai mâncat din stârvuri. Şi e adevărat, nu toţi au putut fi sterilizaţi, dar majoritatea sunt”, spune îngrijitorul. După anii în care le-a purtat grija patrupedelor, stăpânul maidanezilor a ajuns să îşi neglijeze propria persoană: bărbatul poartă aceleaşi haine ponosite de vreme, are părâl vâlvoi, iar barba roşcată îi acoperă faţa şi îi maschează tinereţea. Spune că va pleca nici el, nici maidanezii, din acest loc.
Pe terenul învecinat, care aparţine de asemenea municipalităţii, în urmă cu aproape trei ani a fost dat în folosinţă un adăpost modern, cu 50 de locuri, pentru maidanezii strânşi de pe străzile Devei. Aceştia erau sterilizaţi pentru ca apoi să fie retrimişi în stradă. Adăpostul administrat de o firmă privată a fost închis provizoriu în urmă cu o lună, după ce a încetat contractul dintre firma de ecarisaj şi Primăria Deva. Câinii au fost scoşi din cuşti şi lăsaţi în drum, dar şi-au găsit repede loc în ţarcurile supraaglomerate din vecinătate.
Un proiect pe bază de donaţii
Povestea adăpostului de câini cu peste 600 de suflete a început în urmă cu mai bine de un deceniu. Rodica Tănase, o fostă judecătoare din Deva, a decis să investească proprii bani în îngrijirea maidanezilor. Zecile de câini adunaţi de ea şi ţinuţi într-o curte, la poalele cetăţii, au fost mutaţi ulterior pe terenul cedat de primărie de la marginea municipiului Deva, în Sântuhalm. Numărul lor a crescut treptat, ajungând la câteva sute. Adăpostul a fost preluat de organizaţia neguvernamentală „Salvaţi-l pe Lăbuş”, iar în procurarea hranei pentru câini şi îngrijirea lor se mai implică şi alte ONG-uri ale iubitorilor de animale. Rodica Tănase a rămas doar unul dintre sponsorii privaţi ai adăpostului. „Nu am cerut niciodată bani pentru întreţinerea acestor câini. Am reuşit să găsim oameni şi societăţi care să doneze hrană sau diverse materiale de construcţie pentru cuşti sau ţarcuri. Nici Primăriei Deva nu i-am cerut ajutorul. Eu, de exemplu, am contribuit la construcţia cuştilor şi a gardului”, a spus Rodica Tănase. Reprezentantul ONG-ului „Salvaţi-l pe Lăbuş”, Gheorghe Bocit, susţine, de asemenea, că membrii asocţiaţiei nu au niciun fel de beneficiu material de pe urma adăpostului, ci tot ceea ce fac pentru câini vine din dragoste.
Vă recomandăm şi:
FOTO VIDEO Castelul Corvinilor din Hunedoara, locul nesfârşitelor mistere
FOTO VIDEO Pe urmele sfântului părinte Arsenie Boca, în cel mai iubit loc din Ţara Haţegului