Nepoata lui Arsenie Boca, despre patimile călugărului: „Cel mai mult l-a durut că nu a mai fost lăsat să slujească“
0Zoe Dăian, nepoata lui Arsenie Boca, a relatat despre anii în care duhovnicul a avut grijă de ea. Cea mai mare durere a părintelui Arsenie Boca, susţine ea, a fost că nu i s-a mai permis să slujească. Zoe se declară convinsă de harul pe care l-ar fi avut unchiul ei, dar adaugă că unele dintre afirmaţiile despre minunile făcute de acesta sunt exagerate.
Zoe Dăian s-a numărat printre cei câteva sute de oameni care au urcat sâmbătă Dealul Bujoara din Ţara Zarandului, pentru a-l comemora pe Arsenie Boca, în locul unde acesta s-a născut. Zoe i-a fost nepoată celui considerat unul dintre marii duhovnici ai românilor şi, povesteşte ea, în copilărie şi-a privit unchiul ca pe un înger păzitor.
"În adolescenţă, Zian a locuit la noi, în Buteni (judeţul Arad), într-o vreme în care părinţii săi se despărţiseră. Între mine şi el era o diferenţă mare de vârstă, de aproape 20 de ani. M-a ocrotit întotdeauna, iar eu l-am iubit foarte mult", a mărturisit Zoe Dăian. Fostul medic psiholog şi-l aminteşte pe Zian, cel care urma să primească numele de călugăr Arsenie, drept un om iubitor şi talentat, însă introvertit, probabil şi din cauza necazurilor din familia sa.
"Voia ca eu să învăţ să cânt la instrumentele muzicale. Astfel se aşeza la pian, iar eu lângă el, şi cânta extraordinar. Cânta la fel şi la vioară, fără ca noi să-l fi văzut vreodată luând lecţii. Cânta cu sufletul, iar faţa i se lumina pentru că ne făcea nouă o mare bucurie privindu-l. În schimb, din copilărie părea foarte procupat. Citea foarte mult şi punea întrebări de om matur. Le spunea părinţilor mei că el nu este făcut pentru viaţa lumească. La un moment dat, mama mea i-a propuse tatălui meu să îl ducă la un psihiatru din Arad. I se părea că acest comportament de om matur al lui Zian nu era firesc", îşi aminteşte Zoe.
Nu a vorbit deschis despre comunişti
Nepoata duhovnicului susţine că acesta a avut darul clarviziunii. "În adolescenţă, am mers cu mama mea să îl vizităm la mănăstirea sin Sâmbăta de Sus. Am coborât în gara Voila, de unde mai aveam 15 kilometri până la mănăstire. Am mers pe un drum greu, pe o vreme sufocantă, crezând că el nu ştie că venim. Supărată din această cauză, mama mea a drăcuit de două ori, spunând că ar fi fost mai bine dacă Zian şi-ar fi ales o mănăstire mai apropiată de locurile natale. De Ţara Moţilor. Pe drum, Zian ne-a ieşit în cale şi a dojenit-o pe mama mea, spunând: Mărioara, de ce ai drăcuit de două ori. Ne citea gândurile, vedea ce este în sufletele noastre, la fel cum făcea cu toţi cei care veneau la el pentru a-i cere ajutorul", a afirmat Zoe.
Din 1959, anul în care a fost înlăturat de la Mănăstirea Prislop, iar autorităţile regimului comunist nu i-au mai permis să îmbrace straiele monahale şi să slujească la altar, Arsenie Boca a trecut prin perioade crunte, susţine Zoe. "Cea mai mare durere a lui era că nu mai era lăsat să slujească la altar. Arsenie era căutat de foarte multă lume şi ar fi vrut să îi ajute. Era descumpănit uneori de ce se petrecea atunci, însă nu a vorbit despre regimul comunist, nici despre persecuţiile la care a fost supus. Nu îşi deschidea sufletul despre aceasta, poate şi din cauza firii sale", spune Zoe.
Bătrâna povesteşte că l-a vizitat pe duhovnic cu câteva săptămâni înainte ca el să moară. Spune că Arsenie Boca, grav bolnav, a refuzat să fie internat în spital. La înmormântarea lui nu a ajuns. "Eu cred în harul lui de om sfânt, însă unele afirmaţii despre minunile făcute de unchiul meu au fost exagerate intenţionat", spune Zoe.
Vă recomandăm şi:
Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Pilda ceşcuţei de ceai, spusă de duhovnicul de la Prislop, le arată oamenilor ce pot face „dacă viaţa li se pare grea şi sunt loviţi, bătuţi şi împinşi aproape fără milă, când lumea pare că se învârteşte necontrolat şi când simt că se află într-o suferinţă îngrozitoare”.
Arsenie Boca, omul care a dus o lumânare aprinsă prin furtună
Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste.
Arsenie Boca a fost urmărit pas cu pas, timp de mai mulţi ani, de angajaţii Securităţii, fiind considerat un personaj incomod, datorită popularităţii sale printre credincioşi. Din perioada îndelungatelor filaje datează mai multe fotografii rare, care îl înfăţişau pe fostul preot în haine civile.