Mărturia dură a părintelui Arsenie Boca despre tatăl său: „Bătaia din copilărie m-a urmărit ca îngerul păzitor”
0O poveste de viaţă relatată de părintele Arsenie Boca îl are în prim-plan pe tatăl său, Iosif, omul în grija căruia a rămas în copilărie, după ce părinţii săi au divorţat.
Tatăl duhovnicului Arsenie Boca (1910 - 1989) s-a numit Iosif şi era de meserie cizmar. A locuit în Ţara Zarandului, iar la vârsta de 28 de ani s-a căsătorit cu o localnică din satul Bujoara, Creştina, în vârstă de 17 ani.
Un an mai târziu s-a născut Zian Boca, viitorul mare duhovnic. Despre tatăl său, călugărul Arsenie Boca relata că i-a dat una dintre cele mai importante lecţii de viaţă, chiar dacă părinţii săi au divorţat în vremea în care fiul lor era încă elev, iar la scurt timp după despărţire, Iosif a decedat.
„I-am făgăduit că nu voi pierde timpul”
„La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă”, scria Arsenie Boca, într-o declaraţie autobiografică, semnată în 17 iulie 1945, în arestul Siguranţei din Râmnicu Vâlcea.
Călugărul afirma, în declaraţia dată anchetatorilor săi, că lecţia primită de la tatăl său îl ajutase să ducă o viaţă cumpătată în tinereţe şi să se dedice studiului şi muncii.
„Vremea în Bucureşti am petrecut-o nelipsind de la şcoală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea total şi n-aveam vreme de pierdut. Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor”, scria Arsenie Boca, potrivit documentului din dosarul de anchetă păstrat în Arhivele CNSAS.
„Nu am dansat şi nu îmi puteam închipui cum e”
Potrivit propriei relatări, în vremea studenţiei, în care a locuit într-un internat al facultăţii de Teologie, călugărul s-a ferit de tentaţii, tot datorită învăţămintelor primite de la tatăl său, Iosif. „Mă abţineam de la «voia în oraş», ci stam în curtea şcolii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieşeam în oraş decât dacă trebuia în interesul şcolii, a vreunui profesor, sau însoţiţi de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat şi n-am învăţat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – şi mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac aşa ceva”, relata Arsenie Boca.
După divorţul părinţilor săi, condamnat în 1922, Zian Boca a fost dat în grija tatălui său, pe motiv că acesta, fiind cizmar, îl putea ajuta material, pentru a putea continua studiile. Şi mama sa l-a ajutat, vânzându-şi casa de pe Dealul Bujoara, comuna Vaţa de Sus. „Mamei nu i-am cerut niciun ajutor şi nici nu mă înduram, întrucât era divorţată de tata iar eu eram dat tatii prin sentinţa de divorţ, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la şcoală”, afirma călugărul. De asemenea, potrivit unor mărturii publicate de Iovu Mihuţ, în volumul „Copilăria lui Arsenie Boca”, tatăl viitorului călugăr a lucrat pentru câţiva ani în Statele Unite ale Americii, pentru a obţine banii necesari ieşirii din sărăcie.
„Cât a stat Iosif Boca în America, ca să câştige câţiva dolari, cum făceau atunci mulţi români din Transilvania, nu ştim. Dar cu siguranţă n-a stat prea mult. În 1913 s-a născut sora părintelui, Viorela Minca, o fetiţă care a murit în acelaşi an. Mormântul ei se află chiar în biserica din Vaţa de Sus”, relata localnicul Iovu Mihuţ, autor al volumului despre copilăria duhovnicului.
Rămâne un mister motivul despărţirii dintre părinţii viitorului călugăr, cert este că la scurt timp de la divorţ, Iosif Boca a murit.
Vă recomandăm şi:
Arsenie Boca a fost în atenţia Siguranţiei şi mai apoi a organelor de Securitate timp de trei decenii, potrivit documentelor din Arhivele CNSAS. Popularitatea şi suspiciunile că acesta ar fi fost un duşman al regimului comunist şi un susţinător al Mişcării Legionare i-au adus necazuri. Zeci de informatori au fost puşi pe urmele duhovnicului, iar notele date de aceştia au fost cuprinse în peste 1.000 de file de dosar.
Timp de un deceniu, între 1945 şi 1955, părintele Arsenie Boca, considerat în prezent una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei, a trecut prin calvarul anchetelor şi al închisorilor comuniste. O serie de mărturii, ale unor foşti apropiaţi ai săi şi al celor care l-au întâlnit în detenţie, sunt păstrate până în prezent. În unele dintre ele, fostul călugăr este descris ca un personaj fabulos.
Părintele Arsenie Boca a devenit în ultimii ani una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei române. Sfaturile sale de viaţă au fost publicate într-un număr impresionant de cărţi, iar mormântul său de la mănăstirea Prislop este loc de pelerinaj. Duhovnicul a studiat medicina şi a adăugat învăţăturilor sale despre organismul omului o serie de explicaţii ştiinţifice.