Gorunul lui Arsenie Boca şi cea mai mare moştenire lăsată de Sfântul Ardealului - o poveste de viaţă veche de 90 de ani
0Un stejar vechi de aproape nouă decenii, sădit de Arsenie Boca în vremea în care era elev la Colegiul Naţional Avram Iancu din Brad şi purta numele de Zian, a devenit loc de reculegere pentru elevii şi vizitatorii liceului. Gorunul simbolizează vigoarea şi trăinicia şi le oferă linişte celor care se aşează la umbra lui.
Părintele Arsenie Boca a purtat numele de Zian, înainte de a fi hirotonit. S-a născut în 1910, în satul Vaţa de Sus şi a urmat cursurile liceului din Brad, în acea vreme unul dintre cele mai bune din Transilvania. A fost şef de promoţie, potrivit relatărilor foştilor săi colegi de liceu. Cea mai frumoasă amintire legată de viaţa de elev a viitorului duhovnic îi aparţine fostului coleg de bancă, Petru Boldor, devenit şi el preot.
„Era în primăvara anului 1929, de 10 mai, după o serbare în piaţa oraşului, când promoţia de absolvenţi din acest an, în frunte cu dirigintele, profesorul Candin Ciocan, se deplasează în curtea liceului pentru a sădi un stejar, ca un simbol al biruinţei, intrat în tradiţia poporului român. Mă pregăteam să iau puietul, când dirigintele mă opreşte: «Nu Boldor, ci Boca Zian plantează pomul». M-am uitat cu ciudă la diriginte şi cu aceeaşi ciudă mi-am înfipt degetele în rădăcinile puietului. Zian ţinea şi scutura puietul să se taseze pământul, eu îl presam, apoi fiecare coleg stropeşte cu stropitoarea la rădăcină, după care l-am legat de tutore. Cu toţii atunci am hotărât ca stejarul plantat să poarte numele Gorunul lui Zian, şeful promoţiei de absolvenţi a liceului. El s-a dezvoltat frumos, ca un simbol al vigorii, al trăiniciei, al frumuseţii, al înălţimii idealului spiritual şi moral pe care educatorii noştri ni le-au insuflat, ca să facă din noi caractere tari, puternice, personalităţi proeminente în slujba patriei şi neamului”, relata părintele Boldor.
În prezent, gorunul părintelui Arsenie Boca a devenit atracţia principală a Colegiului Naţional „Avram Iancu” din Brad. Pe băncile din jurul lui se reculeg elevii şi vizitatorii colegiului. La umbra stejarului sunt aprinse lumânări şi sunt spuse rugăciuni şi dorinţe.
În apropiere de Brad, în cimitirul de la Ţebea, unde se află locul de veci al lui Avram Iancu, se află de asemenea, un gorun celebru, Gorunul lui Horea.
Arsenie Boca în tinereţe
De zece ani, o fostă sală de clasă din Colegiul Naţional Avram Iancu din Brad a fost amenajată ca paraclis, iar printre icoanele pictate pe pereţii încăperii, la loc de cinste, se află portretul părintelui Arsenie Boca, fost elev al liceului hunedorean.
Cum era caracterizat elevul Zian Boca
Elevul Zian era astfel caracterizat de colegul său de bancă, Petru Boldor, într-un jurnal păstrat de acesta.
„Era excepţional de înzestrat, de-o voinţă extraordinară, o memorie formidabilă, o putere de muncă şi o tenacitate ieşite din comun. Manifestă încă de acum deschiderea spre universalitate; de o curiozitate intelectuală remarcabilă, totul îl interesează. El asimilează informaţii din toate domeniile cunoaşterii, pe care le trece prin filtrul personalităţii sale şi le transfigurează într-un mod de existenţă, prevestindu-l pe teologul erudit şi duhovnicul deschis spre sufletul omului, ridicând braţe de energie spre tainele universului. «Statură pozitivistă», excelează la matematică, fizică, chimie, biologie, are preocupări care depăşesc nivelul programelor şcolare în domeniul artelor: desen, caligrafie, muzică. Munceşte suplimentar la desen şi pictură cu profesorul Körmendy, cântă la flaut, multiplică partituri pentru profesorul de muzică Gheorghe Pârvu. De la această vârstă, este extrem de interiorizat, solitar”, îl descria fostul său apropiat.
Cine a fost Arsenie Boca
Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuşi, Securitatea l-a urmărit aproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale, în 1989. Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Oamenii vin şi se roagă la mormântul acestuia, mulţi cu credinţa că pelerinajul le va aduce bunăstare sau vindecarea unor afecţiuni.
Vă recomandăm şi:
Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Pilda ceşcuţei de ceai, spusă de duhovnicul de la Prislop, le arată oamenilor ce pot face „dacă viaţa li se pare grea şi sunt loviţi, bătuţi şi împinşi aproape fără milă, când lumea pare că se învârteşte necontrolat şi când simt că se află într-o suferinţă îngrozitoare”.
Bogăţia l-a făcut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, încolăcit de plăceri, afirma părintele Arsenie Boca. Duhovnicul considerat una dintre marile personalităţi ale secolului XX a lăsat posterităţii o serie de învăţături despre bogăţie, menite a-i îndruma pe oameni.
Postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine, scria părintele Arsenie Boca. Marele duhovnic al secolului trecut a lăsat posterităţii o serie de învăţături despre post şi rugăciune, menite să îi ajute pe oameni să înţeleagă semnificaţia lor.