Video Frescele care făceau furori în gara din Hunedoara, în pericol. Tablourile socialiste, admirate chiar și de Nikita Hrușciov

Două tablouri monumentale care împodobesc de peste șapte decenii gara din Hunedoara au ajuns în pragul dezintegrării. În trecut, atrăgeau toate privirile, însă gara a fost închisă de opt ani, iar picturile au fost lăsate în voia sorții.

Construită la începutul anilor ’50, gara municipiului Hunedoara a fost închisă din 2018, când circulația trenurilor pe ruta Simeria – Hunedoara a fost oprită pe durată nedeterminată. Între timp, accesul în spațiile clădirii de călători a fost interzis, pentru a întârzia degradarea acesteia.

Printre geamurile sparte și gratiile de fier ale intrărilor în holul gării, vizitatorii stației CFR pot vedea două fresce de mari dimensiuni, realizate în stilul realist-socialist care domina arta anilor ’50.

Tablourile care făceau furori în Hunedoara

Tablourile au fost realizate de Paul Miracovici (1906–1973) și înfățișează munca în oțelăria orașului și localnici relaxându-se pe un deal din Hunedoara. Scenele au fost admirate chiar și de Nikita Hrușciov, lider al Uniunii Sovietice, primit cu onoruri în gara Hunedoarei, în timpul vizitei sale din 1962.

„Holul pentru intrarea călătorilor este de dimensiuni monumentale, având spre piață și peron două portaluri traforate, executate din elemente prefabricate de beton armat, iar pe pereții laterali, două panouri decorate el fresco de pictorul Paul Miracovici. Tavanul este tratat în casete. În fațadă, acest hol este exprimat printr-un corp supraînălțat cu o fleșă, dominând tot ansamblul compoziției și constituind, în același timp, elementul de arhitectură care formează capătul de perspectivă al arterei principale”, se arată în schița prezentată de arhitecți, publicată în cartea „Ferestre spre Furnalul Roșu. Urbanism și cotidian în Hunedoara și Călan (1945–1968)”, de Mara Mărginean.

Lucrările la stația CFR a Hunedoarei au fost realizate în 1953, iar noua gară de atunci a luat locul unei mai vechi stații feroviare, construită în jurul anului 1884, odată cu linia de cale ferată Simeria – Hunedoara, de aproximativ 18 kilometri. Înfățișarea sa era apreciată de specialiști.

„Preluând într-o formă foarte apropiată o serie de «citate» compoziționale realist-socialiste, precum linia acoperișului sau secvențele decorative ale fațadelor, clădirea a devenit, la scurt timp după finalizarea ei, o emblemă a orașului, chiar dacă niciunul dintre arhitecții implicați în proiectare, Titu Dan Elian și Dan Virgil Marinescu, nu au fost nume sonore în profesie. Planurilor realizate de cei doi li s-a adăugat contribuția pictorului Paul Miracovici, a cărui frescă pictată în holul central al clădirii a preluat, la rândul său, influența sovietică, prin reprezentarea idilică a muncii în turnătorie și a vieții zilnice”, afirma cercetătoarea Mara Mărginean.

Gara a rămas închisă, frescele tot mai degradate

La opt ani de la închiderea gării, aceasta a rămas în conservare, dar frescele sale sunt tot mai afectate de igrasie și mucegai. În 2021, Primăria Hunedoara a transmis Sucursalei Regionale Căile Ferate Timișoara o adresă prin care își manifesta dorința certă de a prelua în administrare clădirea stației CFR din municipiu, însă demersurile nu au avut succes.

Gara a rămas închisă, iar frescele continuă să se degradeze, împreună cu acoperișul și turnul decorat cu o stea socialistă. Un strat de zugrăveală căzută s-a strâns sub picturi, în timp ce suprafață afectată de umezeală continuă să se extindă peste tablou. Mulți localnici au reclamat starea picturilor și susțin că acestea au nevoie de restaurare.

„Acele picturi arată, pe un zid, oameni care muncesc, iar pe alt zid, oameni care se relaxează fericiți, împreună cu familiile lor, la iarbă verde. Ar trebui urgent restaurate”, reclamă un hunedorean, pe Facebook.

Alții își amintesc de numeroșii navetiști, angajați ai combinatului siderurgic, care rămâneau cu ochii ațintiți asupra vechilor fresce.

„Doamne, nu mă mai săturam privindu-le, cu mărimea lor impunătoare… sunt superbe!”, își amintește o localnică.

Alții le privesc cu nostalgie, amintindu-și de atmosfera din holul spațios al gării.

„Gara copilăriei mele mi-a dat emoții. Acea gară m-a petrecut și m-a așteptat din vacanțele la bunici. Era cândva cea mai frumoasă gară”, își amintește altcineva.