FOTO Dispută aprigă pentru fosta moşie a grofilor din Ţara Haţegului. Ce soartă are Castelul Nalaţi-Fay
0Castelul Nalaţi-Fay şi moşia sa de la marginea Haţegului sunt disputate în instanţă de 15 ani. Ele se adaugă pe lista numeroaselor cereri de revendicare depuse de presupuşii urmaşi ai grofilor din regiune, care au deţinut proprietăţi uriaşe în regiune la începutul secolului XX.
După 1990, o mulţime de presupuşi urmaşi ai familiilor maghiare care la începutul secolului XX au deţinut proprietăţi în Ţara Haţegului şi în Masivul Retezat s-au adresat Comisilor Locale pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar şi Comisiei Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în dorinţa de a intra în posesia terenurilor, castelelor, conacelor, pădurilor şi golurilor alpine din zonă.
GALERIE FOTO CU CASTELUL NALAŢI FAY
Unii au reuşit, astfel că numai în Parcul Naţional Retezat, presupuşii moştenitori ai familiilor Kendeffy şi Ocksay au ajuns să deţină peste 7.000 de hectare de păşuni şi păduri. În alte cazuri, cererile le-au fost respinse ori au primit un răspuns neastisfăcător, astfel că solicitanţii s-au adresat instanţei. Unele procese s-au întins pe mai mult de un deceniu. Este şi cazul revendicării Castelului Nalaţi-Fay (satul Nalaţi de la marginea Haţegului) şi a unei moşii de aproape 100 de hectare din jurul acestuia, care au aparţinut înainte de naţionalizarea din anul 1948 familiei Victor şi Balanka Fay.
De 15 ani, castelul emblematic din Ţara Haţegului a rămas abandonat. Monumentul istoric se ruinează treptat, în timp ce presupuşii urmaşi ai familiei nobiliare care l-a deţinut şi autorităţile statului român se judecă pentru el. Castelul Nalaţi-Fay, ridicat în secolul al XIX-lea, la marginea Haţegului, şi grădinile şi fânaţele sale au intrat în 1999 în posesia Statului Român în baza unui certificat de vacanţă succesorală împreună cu grădina şi fânaţul său. Castelul fusese naţionalizat de statul român în 1948 şi a funcţionat ca şcoală agricolă şi, după 1990, ca instituţie sanitară.
În 2005, Maria Katalin Szent Ivanyi, o femeie din Ungaria, rudă de gradul al treilea (nepoată de soră) a Balankăy Fay a stabilită în Ungaria la acea vreme, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri aflate în perimetrul satului Nalaţi Vad, fără a indica suprafaţa şi cărţile funciare în care acestea se regăsesc. Ulterior, în 10 februarie 2006, aceeaşi persoană a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra castelului şi terenurilor în CF 51 din satul Nalaţi Vad (Haţeg), în suprafaţă totală de 94,37 ha, care au fost proprietatea tabulară a lui Fay Viktor şi Teleki Blanka, fiind preluate din proprietatea tabulară la data naţionalizării.
Comisiile locală şi judeţeană pentru aplicarea Legii fondului funciar au respins solicitările, pe motiv că aceasta nu a putut face dovada calităţii de moştenitor legal al soţilor Fay.
De la începutul anului 2006, Castelul Nalaţi-Fay şi terenurile din jurul său – unele aflate în prezent sub lacul de acumulare al Hidrocentralei Haţeg, fac obiectului unui dosar de fond funciar la Judecătoria Haţeg, între presupuşii urmaşi ai grofilor care le-au stăpânit înainte de naţionalizarea din 1948, şi statul român prin Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Haţeg şi Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. În aceeaşi perioadă, Maria Katalin Szent Ivanyi a dat în judecată oraşul Haţeg, la Judecătoria Târgu Mureş, pentru aceleaşi imobile. Procesul început în urmă cu 15 ani la Judecătoria Haţeg, între Maria Katalin Szent Ivanyi şi autorităţile statului român, este continuat la aceeaşi instanţă de urmaşii ei Szentivanyi Kristof şi Szentivanyi Ferenc, din 2016, după ce aceasta a murit în 2015. În 9 septembrie, magistraţii au emis o adresă către expertul desemnat în cauză pentru a răspunde la obiecţiunile formulate de către Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar din Haţeg, pentru ca procesul pe fond să poată continua.
La mijlocul anilor 2000, Maria Katalin Szent Ivanyi a chemat în judecată statul român şi pentru reconstituirea dreptului de proprietatea asupra unor terenuri întinse din hotarul satului Nucşoara (comuna Sălaşu de Sus), aflate la poalele Masivului Retezat, dar şi unor păduri din Retezat – zona cascadei Lolaia, însă magistraţii au stabilit că acestea au fost înstrăinate de strămoşii femeii, familia Fay, în 1928, familiei Ocksay.
Povestea castelului
Castelul Nalaţi – Fay a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe o veche moşie de la marginea oraşului Haţeg, care a aparţinut de-a lungul timpului mai multor familii nobiliare. În secolul al XIX-lea, domeniul se afla în proprietatea familiei Nalaczy din comitatul Hunedoara. A intrat apoi în posesia grofului Gyorgy Teleki, şi al soţiei sale Ilona Kendeffy, una dintre cele mai înstărite familii din Ardeal. La începutul secolului XX, castelul, parcul său dendrologic întins pe zece hectare, precum şi alte terenuri au fost lăsate fiicei acestora Balanka Teleki (Fay), măritată în 1888 cu Victor Fay. În urma Reformei agrare din 1921, cea mai mare parte dintre terenurile deţinute de soţii Fay, au ajuns în proprietatea statului român, arată documentele prezentate într-un dosar de fond funciar. Castelul şi parcul dendrologic au rămas în proprietatea Blankăi Fay şi a fiicei sale, Pekri Clementina. Aceasta din urmă a murit în anul 1960. Între timp, la începutul anilor 1940, moşia de la Nalaţi a devenit centru de evacuare în care au fost ţinuţi evreii strânşi de autorităţi din oraşele judeţului. În 1948, castelul nobililor Fay şi grădinile sale au fost naţionalizate şi date în folosinţă, pentru următorii 50 de ani, Liceului de Industrii Agricole din Timişoara. În ani ’50, aici îşi petreceau vacanţele de vară mii de copii. Castelul a mai fost folosit ca internat şi centru pentru copii, iar în 1999 a fost emis certificatul de vacanţă succesorală în favoarea statului român. În ultimii ani, din cauza litigiului în care se află, nu s-au putut face investiţii în reabilitarea monumentului istoric.
Vă recomandăm să citiţi şi: