FOTO Adăpostul secret, săpat în munte, împotriva bombardamentelor. Ce s-a ales de buncărul uriaş construit în anii '60
0Autorităţile din Hunedoara au propus în urmă cu trei ani ca uriaşul adăpost antiaerian aflat în vecinătatea Castelului Corvinilor să devină obiectiv turistic.
În 2016, reprezentanţii Primăriei Hunedoara anunţau că au început demersurile pentru includerea municipiului pe lista destinaţiilor culturale europene ale rutei ATRIUM, care cuprindea oraşele reprezentative pentru Arhitectura Regimurilor Totalitare în secolul al XX-lea în Managementul Urban.
Pe lângă numeroasele clădiri construite în anii de comunism, un obiectiv turistic inedit ce urma să fie arătat oaspeţilor Hunedoarei era adăpostul anti-bombardament aflat în vecinătatea Castelului Corvinilor. Locul reprezintă o reţea de tuneluri săpate în stâncă, în anii ’60, sub forma literei H, care a rămas în ultimele decenii puţin cunoscută localnicilor. Hunedoara nu a mai ajuns, însă, printre punctele de reper ale rutei ATRIUM, iar autorităţile nu au mai făcut demersuri pentru a promova adăpostul ca obiectiv turistic.
Adăpost pentru 1.000 de oameni
Deşi adăpostul antiaerian s-a întors în anonimat, el oferă informaţii preţioase despre istoria recentă a Hunedoarei. Aflat în grija primăriei de mai mulţi ani, locul se află în conservare şi poate fi vizitat cu aprobarea autorităţilor.
Cei mai mulţi oameni care trec prin vecinătatea lui, pe şoseaua care leagă Hunedoara de satul Zlaşti, nu ştiu însă ce se ascunde în spatele unei uşi metalice încuiate, greu de observat din drum, care pare o intrare misterioasă în munte. În spatele uşii de la poalele stâncilor se întinde un mic coridor la capătul căruia o uşă blindată păzeşte intrarea în reţeaua de tuneluri a adăpostului. Tunelurile care formează literea H au în total peste 500 de metri lungime şi sunt întărite cu beton. Unul duce spre un centru de comandă şi o cameră de comunicaţii, iar la capătul altui culoar se află un şir de toalete. Mai multe conducte compuneau sistemul de ventilaţie din tuneluri. Prin conductele din tavan intra aerul proaspăt, iar cele de jos captau aerul cu impurităţi, pentru a asigura ventilaţia, informau reprezentanţii Inspecţiei Civile din cadrul primăriei.
Adăpostul a fost construit în decursul unui deceniu, de la începutul anilor ’60, pe valea Râului Zlaşti, la câteva sute de metri de Castelul Corvinilor şi de combinatul siderurgic. Se afla în centrul unei zone industriale pe care se întindeau uzina de talc şi dolomită de la Zlaşti, uzinele siderurgice, exploatarea minieră de la Teliuc. Constantin Trăilă, inspector de protecţie civilă, relata că adăpostul reprezenta o fost o unitate de geniu şi a avut ca scop adăpostirea populaţiei în caz de conflict armat. „Peste 1.000 de persoane se puteau adăposti în el. Scopul acestor adăposturi, cum este şi cel de la Hunedoara, a fost de a proteja populaţia de bombardamentele aeriene şi de protecţie în cazul unui atac cu arme chimice. Tunelurile sunt dotate cu uşi blindate, cu instalaţie de ventilaţie şi de filtro-ventilaţie. De asemenea, exista posibilitatea să se branşeze aici un generator de curent, în cazul în care reţeaua electrică nu funcţiona, avea toalete care se scurgeau în fose exterioare şi vane care se puteau închide din interior, pentru a nu pătrunde aerul viciat”, informa acesta. Din fericire nu a fost nevoie ca adăpostul să fie folosit vreodată.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare