Enigmele cuceririi Sarmizegetusei Regia, descifrate cu tehnologia LiDAR. De ce s-a prăbuşit cea mai puternică fortăreaţă a dacilor
0Un studiu publicat recent dezvăluie noi informaţii despre modul în care au acţionat romanii pentru a cuceri Sarmizegetusa Regia.
Un studiu recent realizat de oameni de ştiinţă, cu ajutorul tehnologiei moderne, a urmărit să descifreze, folosind tehnologia modernă, cum au cucerit romanii Sarmizegetusa Regia, la începutul secolului al doilea.
Secretele fierăriilor din Sarmizegetusa Regia. Cât de pricepuţi erau dacii în metalurgie FOTO
Amfiteatrul din Sarmizegetusa romană, restaurat cu fonduri europene. În ce stadiu a ajuns proiectul
Capitala dacilor era, la acea vreme, cea mai puternică redută în faţa ofensivei armatelor împăratului Traian, fiind bine poziţionată din punct de vedere strategic şi protejată de relieful înconjurător.
Pentru cercetare a fost folosită tehnologia LiDAR (light detection and ranging), care permite scanarea şi cartografierea mediului înconjurător cu raze laser, şi a vizat zonele din vecinătatea Sarmizegetusei Regia, unde au fost descoperite rămăşiţele castrelor romane. În munţii Orăştiei, au fost descoperite mai multe „castre de marş”, locuri unde armatele împăratului Traian şi-au aşezat taberele în timpul războaielor daco-romane.
Castrele din zona Sarmizegetusei Regia. Sursa: „Analize GIS şi modele de reţele spaţiale în zonele montane. Războiul antic: cucerirea romană a Daciei”.
Pe crestele şi culmile din împrejurimile capitalei dacilor au fost identificate de-a lungul timpului cel puţin şase castre de marş romane: Vârful lui Pătru, Jigoru Mare, Comărnicel I, Comărnicel II, Comărnicel III şi Muncel. Alte tabere au fost indicate, mai recent, pe dealurile Prisaca, Şesului şi Cornu Pietrii, cu ajutorul tehnologiei LiDAR. Eficienţa acestor baze militare consta în modul în care răspundeau nevoilor strategice ale armatei romane: de a se deplasa în siguranţă, de a supraveghea căile de acces între tabere şi către cetăţile dacice, de a menţine contactul vizual între trupe, de a comunica eficient pericolul şi a acţiona şi reacţiona în timp util în cazul unor evenimente care se dezvoltă rapid.
„Pe baza LiDAR şi a datelor topografice de înaltă şi medie rezoluţie generate de satelit, lucrarea noastră foloseşte o combinaţie inovatoare de instrumente de analiză spaţială GIS (sistem de informaţii geografice) pentru a examina relaţiile spaţiale dintre bazele militare romane, ţintele dacice şi peisajul mai larg ca parte integrantă a unei cercetări arheologice interdisciplinare mai ample. Acest lucru ne-a ajutat să formulăm şi să testăm ipoteze spaţiale şi istorice, conform cărora toate bazele militare romane cunoscute şi potenţiale din zona de studiu au funcţionat ca parte a unui sistem în care fiecare a contribuit cu avantaje individuale în asigurarea dominaţiei lor asupra peisajului. În cele din urmă, descoperirile noastre ajută la o mai bună înţelegere a acestui peisaj emblematic din patrimoniul mondial şi a cuceririi sale romane”, se arată în prezentarea proiectului publicat în „Geosciences”, în 2021, de Ioana A. Oltean şi Joao Fonte, sub titlul „Analize GIS şi modele de reţele spaţiale în zonele montane. Războiul antic: cucerirea romană a Daciei”.
Sarmizegetusa Regia, protejată de munţi
Pentru daci, munţii au fost bariere naturale în calea invadatorilor, însă romanii au reuşit să se folosească de unele dintre zonele înalte pentru a avea controlul vizual asupra locurilor vizate în operaţiunile militare. De asemenea, arată autorii studiului, armata romană a căutat să controleze trecătorile naturale prin munţi, rutele de comunicaţie urmând văile râurilor, unde se aflau posturi de control. Funcţionarea căilor de comunicaţie era posibilă doar în cazul în care zonele înconjurătoare puteau fi controlate strategic, în urma cuceririlor militare şi ulterior prin reţelele de turnuri de veghere înfiinţate de-a lungul frontierelor.
Instrumentele LiDAR au fost utilizate de oamenii de ştiinţă pentru a cerceta ce rol au avut bazele militare romane şi cum s-a putut apropia armata invadatoare de Sarmizegetusa Regia, avantajată în ce priveşte poziţia. Fiecare castru roman îşi avea rolul lui într-un sistem ofensiv plănuit pentru asedierea capitalei dacilor.
Castrele de marş ale romanilor de pe Comărnicel. Foto: Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei / dr. Felix Marcu
„Dacă ipotezele teoretice folosite aici pentru estimarea mişcării solului, a vizibilităţii şi a implicaţiilor privind timpul de călătorie sunt valide, practic toate bazele militare romane confirmate sau suspectate în Munţii Orăştiei, în exteriorul Sarmizegetusei Regia, ar fi fost necesare fie ca parte a schemei de mobilitate sau pentru un război direct împotriva ţintelor strategice. Analiza noastră confirmă că locaţia de la Comărnicelu a avut potenţialul de a acţiona ca un nod de distribuţie şi coordonare a armatei în avansul de la sud-est către Sarmizegetusa Regia. În timp ce situri precum Muncelu sau Comărnicelu s-au bucurat, în general, de poziţii mai bune decât Cornu Pietrii sau Şesului, fiecare şi-a prezentat propriile avantaje, dând pondere interpretării lor asupra funcţionării ca parte a unui sistem strategic, mai degrabă decât în mod izolat. Cercetările noastre indică faptul că distribuţia bazelor armatei romane în peisaj a asigurat o comunicare convenabilă între trupele din zonă, la sol şi vizual”, arată autorii studiului.
Asediul prelungit asupra Sarmizegetusei Regia
Sarmizegetusa Regia a fost cucerită de romani, potrivit istoricilor, la finalul celui de-al doilea război purtat de împăratul Traian în Dacia (105 – 106).
„Se pare că ofensiva cea mare a început în primăvara anului 106, iar trecerea armatei s-a făcut pe podul de piatră de la Drobeta, pe care Dio Cassius îl descrie cu multă admiraţie, socotindu-l ca cea mai mare realizare a lui Traian. Cu toată covârşitoarea superioritate numerică a romanilor, aceştia se găseau în faţa unui greu război. Îndârjita şi eroica rezistenţă a dacilor va fi înfrântă treptat şi Sarmizegetusa încercuită. Aici se va desfăşura ultimul episod al dramaticei încleştări. Marea cetate va fi supusă unui îndelungat şi sistematic asediu, înfăţişat într-un şir de scene ale Columnei lui Traian. Cea mai zguduitoare dintre ele înfăţişează distribuirea ultimelor picături de apă (scena CXX), scenă despre care s-a susţinut greşit că ar reprezenta o sinucidere colectivă cu otravă a apărătorilor ajunşi la capătul puterilor. Suntem în vara anului 106 şi este posibil ca arşiţa să fi contribuit la chinul celor asediaţi. Decebal va reuşi, împreună cu mai mulţi războinici, să părăsească cetatea asediată. El se îndreaptă călare spre răsărit, însă romanii prind de veste şi-l urmăresc. În scurt timp va fi înconjurat de o unitate de cavalerie romană. Una dintre scenele columnei ni-l înfăţişează pe mândrul rege dac ce a preferat moartea decât umilinţele ce-l aşteptau, tăindu-şi beregata cu un paloş scurt (scena CXLV)”, scrie Ion Horaţiu Crişan, în volumul Civilizaţia Geto-Dacilor (ed. Dacica, 2008).
Prada impresionantă din Sarmizegetusa Regia
Una dintre ultimele scene ale Columnei lui Traian (CXXVIII) înfăţişează transportul bogatelor capturi în obiecte de aur şi argint făcute la Sarmizegetusa. Urmează actul de supunere a nobilimii dacice faţă de împăratul Traian şi cele două scene de final (CLIV-CLIV) în care apar soldaţii romani escortând un lung convoi de daci, împreună cu femeile, copiii şi avutul acestora.
„Cele două scene care încheie figuraţia columnei lui Traian au fost interpretate în mod diferit de învăţaţii moderni. S-au conturat trei păreri principale. Unii socot două scene drept dovadă a evacuării populaţiei dacice din noua provincie ce va lua naştere, sau o emigrare voită şi încurajată de către romani.Alţii, însă, dimpotrivă, văd întoarcerea dacilor la vetrele lor. Mai aproape de adevăr pare să fie cea de a treia ipoteză, în conformitate cu care în cele două scene finale este înfăţişată evacuarea populaţiei din zona cetăţilor din jurul Sarmizegetusei şi mutarea ei în alte părţi ale viitoarei provincii romane. Soldaţii ce escortează convoiul de daci pleacă dintr-o fortificaţie pe care o incendiază”, arăta istoricul Ion Horaţiu Crişan.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat