Dovezi despre atrocităţile dacilor asupra prizonierilor de război: romani arşi cu făclii de preotese, ţeste înfipte în pari şi temniţa bizară din capitala Daciei

Războaiele daco-romane au fost crunte, potrivit istoricilor, iar din vremea lor s-au păstrat mărturii despre cum îşi tratau dacii prizonierii. Scene de pe Columna lui Traian înfăţişează chinurile la care erau supuşi, înainte de a fi ucişi, soldaţii capturaţi de daci, iar o descoperire misterioasă din Sarmizegetusa Regia a oferit detalii despre locul unde au fost ţinuţi prizonierii din vechime.

Una dintre cele mai cunoscute relatări despre prizonierii romani ai dacilor l-a avut ca erou pe Longinus, un general roman capturat de regele Decebal, şi oferit la schimb pentru a-şi recupera teritoriile pierdute. Scena a fost relatată astfel de istoricul latin Dio Cassius. „Decebal îl prinse şi-l întrebă de faţă cu alţii despre planurile lui Traian. Pentru că Longinus nu voia să mărturisească nimic, îl ţinu sub pază, dar nelegat. Decebal trimise apoi un sol la Traian şi ceru acestuia - în schimbul eliberării lui Longinus - să-i cedeze ţara pînă la Istru şi să-i plătească banii care i-a cheltuit cu războiul”, informa Dio Cassius.

Longinus, prizonierul care s-a otrăvit
Istoricul antic afirma că Traian a răspuns şovăitor în faţa planurilor expuse de Decebal, nevrând să renunţe la generalul său, dar nici să cadă la învoială cu regele dac. Prizonierul şi-a luat soarta în propriile mâini. „Dar între timp Longinus îşi făcu rost de otravă, cu ajutorul unui libert de-al său şi făgădui lui Decebal că are să-l împace cu Traian, pentru ca regele să nu bănuiască de loc ce are în gând şi să nu i se pună o pază aspră. Longinus scrise o scrisoare plină de rugăminţi şi o dădu libertului s-o ducă lui Traian, spre a putea să rămînă nestînjenit. După ce libertul plecă, Longinus bău otravă în timpul nopţii şi muri”, scria Dio Cassius. Decebal i-a trimis atunci un sol lui Traian prin care i-a transmis că îi va oferi trupul generalului sinucis, în schimbul unor prizonier, însă împăratul roman nu a acceptat târgul. Se spune că biserica din Densuş, aflată în apropierea fostului oraş antic Ulpia Traiana a fost ridicată pe ruinele unui mausoleu dedicat generalului Longinus.

Preotesele care au torturat romani
Un basorelief de pe Columna lui Traian prezintă modul cum alţi prizonieri au fost torturaţi de către femeile dace. Tabloul arată trei bărbaţi goi, pe care unii istorici i-au indicat ca fiind romani, cu mâinile legate la spate, pe care cinci femei îi ard cu făclii. Unul dintre prizonieri este apucat de păr de o femeie, în timp ce alta îi arde spinarea cu o torţă. Un alt prizonier este înfăţişat în timp ce este ars cu torţa şi ameninţat cu un obiect de o altă femeie, iar al treilea a fost prezentat trântit la pământ şi ars pe umăr de o femeie care ţine făclia cu ambele mâini. Radu Vulpe, autorul lucării „Columna lui Traian” afirmă că originea dacă a femeilor este evidenţiată prin costumul pe care îl poartă. Scena a stârnit controverse. „Prizonierii au fost daţi apoi pe mâna preoteselor unui cult sângeros, pentru a-i chinui ritual, înainte de a-i omorî potrivit tradiţiilor lor religioase, pe care le aveau şi vecinii lor traci, germani, sarmaţi. Ţestele soldaţilor romani ai lui Fuscus înfipte în pari pe zidurile cetăţii dace (scena XXV) confirmă obiceiul. Barbaria odioasă a scenei, menită să provoace indignarea privitorului roman în mult mai mare măsură decât să sugereze umilinţa înfrângerii, era totodată şi un mijloc indirect de a spori valoarea biruinţei lui Traian împotriva unui neam atât de aprig”, considera autorul volumului „Columna lui Traian” (2002, cIMeC – Institutul de Memorie Culturală). O altă scenă de pe Columna lui Traian îl înfăţişează pe acesta în faţa unei cetăţi dacice, peste zidurile căreia au fost ridicate prăjini care purtau în vârfuri ţestele înfipte ale unor prizonieri de război.

Misterioasa temniţă din Sarmizegetusa
Potrivit documentelor istorice, în Sarmizegetusa Regia a fost descoperită, în anul 1804, o încăpere misterioasă, care fi avut rol de temniţă.

„Au găsit o încăpere subterană construită din blocuri de piatră asemănătoare cu cele din zid, frumos prelucrate. Camera era plină cu dărâmături, aşa că s-au chinuit să o golească. Au găsit nivelul inferior al „beciului” – aşa au numit ei încăperea subterană – şi au curăţat totul pe o lungime de vreo 7,5 m: cam atât părea să aibă acea construcţie. Lăţimea ei nu este consemnată, iar adâncimea o va măsura un vizitator al cetăţii 4 decenii mai târziu: încăperea se „afunda”, la acea vreme, aproape 2 m sub pământ. Nici locul în care s-a găsit „beciul” nu reiese din rapoarte, pentru că nu se dau repere clare, însă lucrurile se vor lămuri nişte ani mai târziu. (...) Ce se descoperise în acel „beci”? Pe lângă multe blocuri de calcar şi lespezi de andezit, conform afirmaţiilor unor martori, în acea încăpere de sub pământ s-au găsit oseminte umane. Iar ce i-a şocat cel mai mult pe cei ce lucrau la golirea încăperii a fost o tibie umană pe care se aflau lanţuri masive din fier”, a arătat arheologul Aurora Peţan, într-un articol publicat pe dacica.ro.

Potrivit cercetătoarei, în vara anului 1847 a avut loc o expediţie la ruinele de la Grădiştea Muncelului, la care au participat oameni de ştiinţă şi pasionaţi de antichităţi. Trei dintre cărturari au consemnat povestea descoperirii „beciului” despre care au concluzionat că în vechime putea avea rolul unei închisori. În prezent, urmele acesteia nu mai sunt vizibile.

Vă recomandăm şi:

Fabuloasa comoară a regelui Decebal, ascunsă în apele Sargeţiei. Cât adevăr este în povestea descoperirii ei

Comorile ascunse de regele Decebal, înainte ca romanii să fi pus stăpânire peste cetăţile sale, au stârnit fascinaţia istoricilor. Cele mai importante relatări despre desoperirile întâmplătoare ale aurului dacilor provin din urmă cu aproape cinci secole. Se spune că atunci un tezaur impresionant de monede şi piese antice din aur a fost găsit de câţiva pescari, în albia râului Strei.

Legendele comorilor din Munţii Orăştiei: cum i-a cuprins febra aurului pe localnicii de la poalele cetăţilor dacice

Ţinutul cetăţilor dacice a fost dintotdeauna un loc al misterelor şi al legendelor. În zona Sarmizegetusei Regia, oamenii au păstrat istorisiri vechi, despre aurul ascuns de strămoşi în munţi, iar descoperirea fiecărei comori a stârnit şi mai mult fantezia localnicilor. Istoricii au consemnat, de asemenea, poveştile vechilor căutători de comori, din secolele trecute.

Misterul matriţei bijutierului dac din Sarmizegetusa Regia va fi spulberat. Piesa unică în lume va fi expusă la Deva

Matriţa dacică scoasă la iveală de furtuna din noaptea de Sânziene, în urmă cu doi ani, în Sarmizegetusa Regia, va fi expusă marţi la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Piesa este considerată un obiect unic şi foarte valoros, care poate oferi amănunte importante despre viaţa strămoşilor noştri, care au locuit în cetăţile dacice.