Cripta misterioasă care ascunde o poveste emoţionantă: iubirea dintre un baron maghiar şi o fată de preot român
0O criptă veche de peste un secol, a rămas singura amintire a unui conac pustiit de comunişti de pe Valea Mureşului. Locul s-a ruinat în ultimele decenii, însă povestea lui continuă să îi tulbure pe localnici.
Vechi de cinci secole, satul Bretea Mureşană a fost stăpânit în cea mai îndelungată parte a existenţei sale de familiile unor grofi maghiari care deţineau proprietăţi întinse în ţinuturile de pe Valea Mureşului. Aici au trăit iobagi şi luntraşi români. Satul aflat la poalele unei cariere de piatră, acum traversat de viitoarea autostradă Lugoj - Deva are o istorie aparte.
În timpul Revoluţiei de la 1848 – 1849, casele românilor şi cnacele nobililor au fost cruţate de la distrugere atât de revoluţionarii ungari, cât şi de oştile lui Avram Iancu. Albert Nagy, un baron maghiar din ţinut a intervenit pe lângă insurgenţii maghiari pentru a nu aduce vătămări românilor, în timp ce fruntaşii comunităţii române s-au angajat să apere familia Nagy în faţa moţilor lui Avram Iancu. Drept recunoştinţă, nobilul s-a căsătorit cu românca Maria Popa, fiica preotului ortdodox din sat, de care se îndrăgostise. Din căsnicie a rezultat o fată, Irma Nagy, şi un fiu, Albert Nagy, informa istoricul Octavian Floca.
Cripta ofiţerului Nagy
O criptă impunătoare, dar abandonată, ridicată la începutul secolului trecut, dar devastată şi ruinată în prezent, a rămas din moştenirea familiei baronului Nagy. Cavoul imens, cu două încăperi subterane, a fost înfiinţat în vecinătatea locului în care se afla conacul grofilor. Era înconjurat de un parc, părăsit şi el de mai mulţi ani. Bătrânii satului spun că în cripta familiei Nagy a fost depus corpul lui Albert Nagy, nepot al baronului Nagy, ucis în 1914 pe frontul din Galiţia. Trupul ofiţerului a fost adus în cavoul familiei, care însă a fost devastat după al doilea război mondial de comunişti.
„La scurt timp după venirea comuniştilor la putere, s-a făcut colectivizarea. Conacul a fost folosit de CAP, iar cripta în care se aflase mormântul a fost folosită ca depozit pentru substanţe chimice, pentru îngrăşăminte necesare la CAP (n.r. Cooperativa Agricolă de Producţie). După Revoluţie, clădirea conacului şi cele ale CAP-ului au fost abandonate iar oamenii au furat tot ce au putut din ele. Conacul n-a mai rămas în picioare”, spune localnicul Victor Oprean (88 de ani). Bătrânul trăieşte într-o casă aflată în vecinătatea fostului conac.
A văzut cum încet - încet, cum fosta moşie s-a ruinat şi apoi s-a prăbuşit. Capela, aşa cum îi spun localnicii, a fost şi ea pustiită. Un trăznet i-a distrus acoperişul de tablă pe care se afla o cruce, iar hoţii au furat apoi învelitoarea metalică. Interiorul i-a fost vandalizat şi mâzgălit, elementele decorative i-au fost smulese, iar în ultimii ani rămăşiţele ei au fost împânzite de gunoaie. Puţini dintre localnici cred că vechiul monument ar mai putea fi salvat.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Două fotografii vechi de peste şapte decenii, păstrate la Arhive, oferă detalii mai puţin cunoscute despre dezastrele celui De-al Doilea Război Mondial. Imaginile arată urmările unui raid aerian din toamna anului 1944, soldat cu nouă morţi şi patru răniţi.
O scrisoare rară, expediată de o tânără îndrăgostită de un fost prizonier sovietic, Vladimir, fugar spre frontul de vest al ţării în toamna anului 1944, a fost descoperită în arhivele Hunedoarei. Scrisoarea unică oferă detalii mai puţin ştiute despre anii tulburi ai războiului mondial şi despre dramele sale.
O mulţime de conace şi castele nobiliare înfiinţate în secolele trecute în ţinutul Hunedoarei s-au ruinat în ultimii ani, în ciuda statului de monumente istorice. Declinul lor a început după 1989, când au devenit obiectul unor litigii între statul român şi preupuşii moştenitori ai familiilor care le-au stăpânit în trecut.