Ceferiştii au protestat în faţa Prefecturii Hunedoara, necăjiţi de soarta companiei
0Angajaţii Căilor Ferate Române şi pensionarii ceferişti au participat marţi la o acţiune de protest, pentru a atrage atenţia asupra situaţiei nefavorabile în care se află. Participarea a fost redusă, mai puţin de 30 de persoane fiind prezente în faţa Prefecturii Hunedoara.
Deşi liderii sindicali din judeţul Hunedoara, din cadrul Căilor Ferate Române, susţineau că la mitingul organizat în faţa Prefecturii judeţului Hunedoara vor participa peste 100 de oameni, marţi, la orele după-amiezii, doar puţin peste 20 de angajaţi ai CFR şi pensionari ceferişti s-au strâns pentru a protesta faţă de situaţia nefastă în care se află.
Ceferiştii au ajuns la Prefectură în jurul orei 16.00, dotaţi cu steaguri şi cu pliante pe care şi-au scris mesajele de nemulţumire. „Vrem Justiţie Corectă”, „Vrem salarizare corectă”, „Nu vindeţi terenurile aferente locuinţelor CFR”, au fost câteva dintre mesajele ceferiştilor.
„Am venit mai puţini decât ne aşteptam. Unii dintre angajaţii CFR din judeţul Hunedoara, care iniţial au anunţat că vor participa la miting nu au mai ajuns, de teamă că vor avea probleme la serviciu”, a spus unul dintre reprezentanţii participanţilor la protest.
Oamenii s-au plâns că salariile sunt mici, iar tot mai mulţi dintre ceferişti preferă să se angajeze la operatorii privaţi de transport feroviar, în timp ce compania nu le mai găseşte celor plecaţi înlocuitori. De asemenea, au afirmat unii dintre protestatari, sunt nemulţumiţi de faptul că societatea Căile Ferate Române, în trecut printre cele mai puternice companii din România, a ajuns în ultimii ani într-o situaţie dificilă, fără ca guvernanţi să ia măsurile aşteptate pentru redresarea ei. Unii dintre pensionarii CFR s-au plâns că nu au gratuităţi la călătoriile pe liniile private de transport feroviar. Mitingul s-a încheiat în jurul orei 17:00.
Vă recomandăm şi:
Evenimentele care au culminat, pe 23 ianuarie 1999, cu Pacea de la Cozia au rămas în istorie ca apogeul puterii minerilor din Valea Jiului. De acolo nu se mai putea merge decât în jos. Şi s-a ajuns atât de jos, încât localităţile prospere de acum 25 de ani au devenit ruine, iar titanii acelor vremuri scormonesc în munţii de bolovani în căutare de cărbune ca să aibă ce mânca.
Spre sfârşitul anului 1977, Valea Jiului devenise o zonă militarizată, cu o populaţie tulburată de ameninţările autorităţilor, scriau jurnaliştii de la The New York Times. Totul se petrecea după ce în primele zile ale lunii august, peste 35.000 de oameni au protestat în Lupeni, faţă de condiţiile rele de muncă şi de lipsa alimentelor. Ceauşescu însuşi a ajuns în Valea Jiului pentru a-i calma, însă dictatorul nu şi-a respectat promisiunile.
Se împlinesc şapte ani de la una dintre cele mai mari tragedii petrecute în ultimele decenii în minele din Valea Jiului. În 15 noiembrie 2008, două explozii succesive într-un abataj al Petrilei au curmat viaţa a 13 oameni, mineri şi salvatori. Astăzi, minerii şi-au comemorat foştii colegi.
Ultimul vagonet de cărbune adus la suprafaţă din adâncurile Minei Petrila, cea mai veche exploatare minieră din Valea Jiului, a fost înâmpinat cu lacrimi de mineri. Evenimentul a marcat, simbolic, închiderea exploatării de huilă care a funcţionat neîntrerupt timp de 156 de ani.