Căţeluşa Fetiţa, paznicul de nădejde din Sarmizegetusa Regia: „Supravieţuitoarea pe care lupii nu au reuşit să o devoreze”
0Sarmizegetusa Regia a devenit aproape inaccesibilă turiştilor, după ninsorile abundente. Locul ascuns acum sub un strat imens de zăpadă a rămas în paza Fetiţei, căţelul de nădejde al aşezării dacice, cu o poveste aparte.
A nins abundent în Munţii Orăştiei, iar zăpezile aşternute peste Sarmizegetusa Regia au făcut aproape imposibil accesul turiştilor.
Locul sacru al dacilor a rămas în paza unei căţeluşe, cu o poveste aparte. Vladimir Brilinsky, administratorul sitului, a relatat despre cât de greu i-a fost să ajungă împreună cu colegii săi, la Sarmizegetusa Regia, pentru a-i aduce de mâncare Fetiţei (Cuţei), câinele de nădejde de la poarta aşezării dacice.
„Supravieţuitoarea pe care lupii nu au reuşit să o devoreze ca pe Avrămuc şi ca pe Linda, alţi câini devotaţi Sarmizegetusei. De două zile, nimeni nu a reuşit să ajungă sus. Zăpadă mare, troiene cât casa, drum uitat de lume şi bătut de soartă. Fetiţa nu avea de mâncare. Ea ne păzeşte, ne înveseleşte, dă culoare vieţii noastre de zi cu zi. Trebuie să ajungem la ea. Ne încumetăm, punem lanţuri la maşină, încercăm şi eşuăm după doi kilometri chiar dacă, la volan, Sorin are experienţă cât pentru zece şoferi la un loc. Neaua ne biruie. Vine utilajul de dezăpezire. Pornim în urma lui. Ghinion. Pană la ditamai roată de buldo. No, ce facem? Nu mai avem mult. Hai pe jos că de aia am venit. Foamea căţeluşei ne-a adus aici. Pornim la drum”, a povestit Vladimir Brilinsky, pe pagina sa Facebook.
„Zăpada trece bine de genunchi. Nici ninsoare, nici burniţă, nici ploaie ne biciuie feţele. Greu. Fiecare pas e greu. Fiecare metru înaintat îşi cere tributul. Urcăm mai puţin de un kilometru în aproape o oră. Sudoarea curge, amestecată cu apa căzută din cer. Oare o mai găsim în pustietatea asta albă? Nu batem drumul degeaba? Lupii, singurătatea, foamea, oare nu au alungat-o de acolo? Nuuuu. Ea era acolo. Aştepta cuminte, singură, liniştită de parcă ştia că vine cineva. Bucuria revederii a fost pe măsură iar ospăţul şi mai şi. Ne priveam şi ne bucuram că am reuşit. Împreună pentru Fetiţa. Sarmizegetusa dormea liniştită sub omăt, păzită de cel mai credincios prieten. N-am zăbovit mult, pentru că negura se îngemăna cu albul zăpezii. La întoarcere a fost mai uşor. Sorin a făcut pârtie cu freza. Iar Fetiţa a venit după noi, până la maşină aşteptând să plecăm. Noapte bună, suflet credincios. Pentru noi , nimic deosebit. Doar o simplă şi obişnuită zi, în slujba Sarmizegetusei...”, a relatat Vladimir Brilinsky.
Foto: Vladimir Brilinsky / Facebook.
Vă recomandăm să citiţi şi: