Episcopul Giurgiului: „Nu poţi rosti rugăciuni asupra rachetelor şi să pretinzi că împlinești voia lui Dumnezeu”

Preasfințitul Ambrozie, episcopul Giurgiului, a vorbit în Pastorala adresată credincioșilor cu ocazia Nașterii Domnului despre semnificația sărbătorii, dar și despre războiul de la granițele țării.

Mai întâi, în scrisoarea pastorală adresată credincioșilor, episcopul explică adevărata dimensiune a sărbătorii Nașterii Domnului pentru a putea face diferența între „oferta” lumii contemporane. „Este nevoie să înțelegem că, fără miezul teologic, duhovnicesc, toate aceste momente înălțătoare îşi pierd sensul şi rostul, limitându‑se la simpla dimensiune socială a evenimentului, fără vreo încărcătură spirituală”, spune PS Ambrozie.

Crăciunul ne este prezentat astăzi „magic”, spune episcopul, cu mese îmbelșugate, medicamente împotriva „îmbuibării”, cadouri felurite.

„Dincolo de superficialitatea insistent promovată, rămâne aceeaşi bucurie a copiilor care ştiu că sub brad vor găsi cadoul dorit, persistă aceeaşi veselie molcomă a familiei adunate în jurul mesei, glasul colindătorilor nu a amuţit, iar sunetul clopotelor de la biserică răsună încă. Nu‑i nimic nelalocul lui în toată această imagine, pentru că sărbătoarea, indiferent de timp sau de loc, înseamnă bucurie şi linişte, pace şi bună‑rânduială”, adaugă PS Ambrozie.

Niciun război nu poate fi justificat religios

Episcopul Giurgiului a abordat și tema războiului din Ucraina care a venit după ce omenirea s-a confruntat doi ani cu pandemia de SARS-CoV-2. PS Ambrozie consideră acest conflict armat ca fiind un război între fraţi, un război fără altă miză decât aceea a afirmării puterii şi influenţei, indiferent de costuri şi mijloace.

„Niciun război nu poate fi justificat religios! Nu poţi spune că ridici armele împotriva propriului frate pentru a‑l elibera cu forţa de nişte vrăjmaşi închipuiţi. Nu poţi rosti rugăciuni asupra rachetelor, tancurilor sau avioanelor de luptă şi să pretinzi că astfel împlineşte voia lui Dumnezeu. Nu poţi chema pe nimeni la Liturghie în condiţiile în care mii de oameni, chiar propriii tăi credincioşi sunt nevoiţi să ia drumul pribegiilor pentru a se salva din calea bombardamentelor”, spune episcopul.

De asemenea, ierarhul explică faptul că războiul în numele credinţei este o anomalie. „Indiferent de raţiunile pentru care este pornit, el aduce cu sine distrugere şi moarte, durere şi lipsuri, iar, mai presus de toate, multă ură.”

Episcopul amintește și de solidaritatea necondiționată cu care au răspuns românii, dovadă a unei veritabile atitudini creștine pe care am arătat-o în astfel de momente.

„Dincolo de acest sprijin pe care l‑am oferit şi continuăm să‑l oferim, este dificil să umplem golul din sufletele celor pribegi, ce au lăsat în urmă soţi şi taţi care să lupte, cămine şi gospodării, prieteni şi o viaţă pe care nicicând nu o vedeau tulburată de astfel de primejdii”, spune ierarhul.