Video VIDEO Portul turistic de 1 milion de euro construit de Elena Udrea la Galaţi. Ce-a mai rămas din construcţia distrusă de intemperii şi de gunoaiele Dunării

Portul s-a dorit un vehicul electoral pentru Băsescu, dar a ajuns victima gheţurilor, inundaţiilor şi a nepăsării. Mai nou, aluviunile şi seceta au scos construcţia pe uscat, astfel încât la el mai pot „acosta” cel mult căruţele recuperatorilor de fier vechi. Specialiştii spun că locul investiţiei a fost ales prost, din cauza „heirupului” electoral.

GALERIE FOTO

Construit în 2009, de Ministerul Turismului (sub mandatul Elenei Udrea), portul de ambarcaţiuni de agrement de la Galaţi a ajuns acum, la doar nouă ani distanţă, un monument al lucrului prost făcut. 

Deşi în studiul de fezabilitate realizat în 2009 se specifica faptul că investiţia de aproape un milion de euro va fi un mare succes  - cităm: „toate cele 80 de locuri de acostament realizate se vor ocupa în cel mult şase luni, ulterior fiind nevoie de extinderi succesive la 120 şi apoi la 150 de locuri” - realitatea s-a dovedit alta.

Portul a fost inaugurat cu mare pompă (în prezenţa Elenei Udrea şi a „greilor” din PDL), în octombrie 2009, cu toate că nici măcar nu era gata, pentru că s-a dorit să fie un „vehicul electoral” pentru Traian Băsescu, la alegerile prezidenţiale ce urmau peste o lună.

Problema este că, din cauza unor grave erori de fezabilitate şi de proiectare, portul s-a depreciat continuu, iar acum mai are locuri disponibile doar pentru zece ambarcaţiuni, având în vedere că 50% din debarcader a fost distrus de viituri şi de gheţuri, iar 30% este în prezent pe uscat, la el având posibilitatea să „acosteze” cel mult căruţele căutătorilor de fier vechi.

Municipalitatea gălăţeană (care a primit investiţia în proprietate de la Ministerul Turismului) a administrat portul până în 2017, când a cedat folosinţa către firma privată Marina Danubius SRL, contra unei redevenţe modice, de 1.250 de lei pe lună. Contractul pare să fie chiar avantajos pentru Primărie, dat fiind că portul îi  aducea pierderi de 100.000 de euro pe an.

„Nu se putea alege un loc mai prost”

Partea de fezabilitate şi de proiectare a fost asigurată de IPTANA Bucureşti şi a costat aproape 80.000 de euro, însă s-a dovedit cheia de boltă a afacerii, dat fiind că ulterior s-a demonstrat că amplasamentul a fost ales greşit, la fel şi soluţiile tehnice. (vedeţi mai jos un material video cu starea investiţiei în 10 septembrie 2018).

„A fost pus în calea curenţilor şi în bătaia gheţurilor plutitoare de pe Dunăre. Nu se putea alege un loc mai prost. Uitaţi-vă cum se acumulează tot felul de gunoaie acolo. Nişte specialişti adevăraţi ar fi observat că locul nu poate fi folosit pentru un port de ambarcaţiuni mici”, ne-a spus inginerul Aurel Manea, specialist în construcţucţii hidrotehnice speciale.

De construcţie s-a ocupat o firmă constănţeană: Sea Magic SRL din Limanu (controlată de Remus Băisan, pe atunci consilier judeţean PNL la Constanţa; între timp a fost dat afară din partid), care a primit aproape 800.000 de euro pentru lucrare. Alţi aproape 100.000 de euro s-au cheltuit, din bugetul Primăriei Galaţi, pentru aducea utilităţilor la ponton. Cu tot cu proiectare şi studii, suma ajunge la un milion de euro.

Proiectanţii s-au bazat pe faptul că în Galaţi există peste 2.500 de bărci, dintre care aproape 1.000 sunt de agrement, însă „pariul” nu a funcţionat. La pontul iniţial, lung de circa 200 de metri, au acostat, în anul 2010, doar 30 de bărci. Motivele sunt evidente: tariful piperat (între 298 şi 652 de lei pe lună, în funcţie de lungimea bărcii), dar şi faptul că portul nu proteja ambarcaţiunile de capriciile fluviului.

În iarna 2011-2012, gheaţa de pe Dunăre a făcut praf o treime din port, iar în iernile următoare pontonul s-a tot scurtat sub presiunea sloiurilor şi a viiturilor. În momentul de faţă (septembrie 2018) circa două treimi din porţiunea rămasă este deja pe uscat, iar la micul segment cu apă se pot acosta cel mult zece bărci. Primăria Galaţi a confirmat că nu vrea să mai investească în acest proiect, dorind să contruiască un alt port, în parteneriat public-privat, într-un golf al fluviului din amonte de trecerea bac.