Secretele comorii cavalerilor templieri. Cine sunt catarii şi cum au forţat Templierii înfiinţarea Inchiziţiei

Ordinul Cavalerilor Templieri a fost fondat în anul 1118, în Ierusalimul din vremea cruciaţilor, de către cavalerul francez Hugues de Payens împreună cu alţi opt tovarăşi de arme. Regele Ierusalimului, Baldwin al II-lea, le-a oferit o zonă din preajma complexului de pe Muntele Templului, unde să îşi stabilească tabăra. În doar câţiva ani, cavalerii templieri acumulaseră putere, bogăţie şi o faimă nemaiîntâlnite în epocă.

Averile nemăsurate acumulate rapid de cavalerii templieri, dar şi renumele pe care şi l-au clădit, a atras furia regelui francez Phillip cel Drept şi a papei Clement al V-lea, care în 1307 au pus la cale distrugerea lor.

În ziua în care cavalerii templieri ar fi trebuit arestaţi din ordinul regelului, un informator i-a avertizat despre ce urma să se întâmple, astfel că aceştia au scos pe ascuns din Paris o cantitate impresionantă de podoabe din metale preţioase, dar şi relicve, documente, artefacte şi cunoştinţe secrete, le-au transportat pe coasta vestică a Franţei (La Rochelle) şi le-au încărcat pe un vas trimis apoi în Scoţia, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”.

Nici până astăzi nu se ştie ce s-a întâmplat cu comoara cavalerilor templieri, fapt ce a dat naştere de-a lungul anilor la numeroase legende şi poveşti fascinante.  Una dintre posibile explicaţii ar fi că templierii ar fi descoperit ceva inestimabil în tunelurile de sub Templul lui Solomon din Ierusalim.

Conform unor surse istorice, templierii ar fi cerut să fie încartiruiţi în mai multe încăperi subterane cunoscute ca Grajdurile lui Solomon. Cavalerii ar fi făcut mai multe săpături în tunelurile de sub Munte, unde ar fi descoperit la un moment mai multe documente, artefacte şi relicve extrem de importante, ce pot fi ceea ce în epocă a fost numit comoara Templierilor, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Pe baza acesteia, cavalerii templieri şi-au început incredibila ascensiune către putere şi prosperitate. Regii Europei de la acea vreme se întreceau în a le oferi templierilor donaţii şi le cereau sprijinul, iar Papa le-a oferit privilegii extraordinare, scoţându-I de sub orice jurisdicţie. Sute de tineri s-au oferit drept voluntari pentru a deveni cavaleri templieri şi a fi iniţiaţi în ritualurile secrete.

Secta gnosticilor

O altă variantă de lucru pentru istorici este aceea că Templierii ar fi moştenit o imensă comoară de la catari. Catarii (cunoscuţi şi saub numele de albigenzi) au fost o sectă de creştini eretici, care a devenit cunoscută în sudul Franţei, începând cu secolul al XI-lea, consemnează Joel Levy în cartea sa.

Credinţa lor avea la bază multe elemente gnostice, catarii considerând că Divinitatea este prezentă în fiec are individ, iar modul de a deveni una cu divinul este prin autocunoaştere şi autoexplorare. Credinţa catarilor venea în directă contradicţie cu dogma catolică, conform căreia preoţii erau necesari ca intermediari între indivizi şi Dumnezeu.

Catarii au atras mulţi adepţi prin puritatea şi pietatea de care dădeau dovadă, iar tentativele Bisericii Catolice de a opri răspândirea lor a culminat cu Cruciada Albigenzilor în 1208, care a fost urmată în 1229 de înfiinţarea Inchiziţiei. În urma războiului care a urmat, catarii au fost exterminaţi până la ultimul în Franţa. Există mai multe legende, conform cărora catarii ar fi reuşit să scoată comoara din fortăreaţa Montsegur, aflată sub asediul catolicilor, şi au transferat-o Templierilor, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Lancea Destinului şi Arca Făgăduinţei

Printre artefactele care se presupune că ar fi ajuns în mâinile cavalerilor templieri s-ar număra aşchii din Sfânta Cruce, Lancea Destinului (care se presupune că l-ar fi străpuns pe Isus când era răstignit pe Cruce), Arca Făgădunţei şi giulgiul cu care se spune că ar fi fost acoperit Jacques de Molay, ultimul mare maestru al ordinului.

Există numeroase ipoteze legate de locul ar fi fost îngropată faimoasa comoară a Templierilor, pornind de la capela Rosslyn din Scoţia, America de Nord şi până la tunelurile din satul francez Rennes-le-Chateau, niciuna însă care să fie veridical, scrie Joel Levy în cartea sa.

Şi legenda conform căreia templierii ar fi fost extrem de bogaţi nu stă în picioare, existând dovezi istorice solide, conform cărora cavalerii templieri făceau eforturi serioase în 1307 ca să plătească cheltuielile pentru întreţinerea garnizoanelor, iar mulţi dintre membrii săi îşi duceau traiul de pe o zi pe alta.

Nici poveştile care spun că Templierii ar fi posedat mari secrete nu sunt mai reale. Verificările efectuate de istorici au condus la concluzia că aşa zisele cunoştinţe secrete transmise masonilor sunt doar speculaţii, ca şi legătura acestora cu Templierii, inventată practic în secolul al VIII-lea, în încercarea de a-şi crea un blazon important, se consemnează în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Una peste alta, majoritatea poveştilor şi legendelor despre comoara cavalerilor templieri sunt simple invenţii. Istoricii admit totuşi că templierii este posibil să fi avut o altă abordare a creştinismului în urma experienţei pe care au avut-o în Răsărit. Asta nu schimbă însă faptul că nu s-a găsit nici măcar o singură dovadă  a bogăţiilor pe care le-ar fi posedat Templierii şi nici vreo relicvă sau artefact care să le fi conferit puteri magice cavalerilor templieri, concluzionează Joel Levy în cartea sa.