Prima actriţă de limbă idiş din lume a fost o româncă. Începuturile ei artistice au scandalizat comunitatea
0Sara Segal, alias Sophie Goldstein şi Sophia Karp, a intrat în lumea teatrului la 16 ani, după ce trupa Goldfaden (singura trupă din lume ce juca în limba idiş) a poposit la Galaţi şi, în tradiţia acelor vremuri, a început să caute colaboratori locali. Sara a fost primită în trupă şi au urmat turnee de mare succes în toată lumea.
Una dintre cele mai cunoscute artiste evreice, Sara Segal (după numele oficial) - în fapt prima actriţă profesionistă de limbă idiş din lume (potrivit enciclopediei evreieşti publicată, în 1906, de Herman şi Waldstein Rosenthal) - era originară din România.
Artista s-a născut la Galaţi, în anul 1861, într-o familie evreiască înstărită, foarte cunoscută în oraşul de la malul Dunării. De altfel, familia Segal a dat numeroşi oameni de valoare în timp, care au fost implicaţi inclusiv în administrarea treburilor publice. Relevant este şi că, la acea vreme, evreii reprezentau aproape 20% din populaţia oraşului, aşa că este de înţeles influenţa lor.
Actriţă la doar 16 ani
Familia Segal şi-ar fi dorit pentru Sara o viaţă o viaţă tihnită, tipică pentru o femeie evreică din acele timpuri. Însă tânăra a sperat încă din copilărie la o carieră artistică, în ciuda faptului că, potrivit tradiţionaliştilor, femeile evreice nu aveau voie să joace în piese de teatru.
Oportunitatea i s-a ivit mai repede decât ar fi crezut. „Sara avea 16 ani când trupa Goldfaden, singura din lume care juca piese în limba idiş, a ajuns în Galaţi. Era formată din trei actori - Abraham Goldfaden, Israel Grodner şi Sokher Goldstein - care interpretau, pe rând, rolurile feminine”, notează Israil Bercovici, în cartea „O sută de teatru evreiesc în România”, apărută în anul 1998.
Se pare că talentul tinerei gălăţence i-a cucerit din prima pe membrii teatrului Goldfaden (care căutau colaboratori în toate oraşele în care ajungeau), aşa că au cooptat-o în trupă. Evident, situaţia a generat un imens scandal în comunitatea evreiască, dat fiind că o femeie-actor era pur si simplu de neconceput în baza cutumelor religioase.
Primul rol jucat de Sara a fost în piesa “Bunica şi nepoata”, care a avut premiera la Galaţi, şi care, potrivit literaturii de specialitate, a fost primul interpretat în limba idiş de o femeie.
Se cuvine aici să amintim ce este limba idiş (scrisă şi „yiddish”), mai ales că în spaţiul virtual există numeroase informaţii greşite pe această temă. Ei bine, potrivit profesorului de lingvistică Mihai Lupu, idiş este în esenţă o limbă derivată din germană (s-a născut, de altfel, în sudul Germaniei, fiind vorbită de evreii stabiliţi acolo), pe care s-a „altoit” o parte importantă a lexicului ebraic.
„Componenta germană constituie 75-80% din lexic şi din sintaxă şi conţine în special termeni legaţi de viaţa de toate zilele şi de afaceri. Componenta ebraică-arameică reprezintă 18-20%, iar acest lexic provine din sfera religioasă, înţelepciunea evreiască şi domenii conexe. Însă idiş are şi influenţe romanice, mai ales din franceză şi italiană, ba chiar şi ceva urme de slavă, în special cuvinte privind casa şi familia”, precizează profesorul.
La rândul ei, limba idiş a împrumutat numeroase elemente limbrii ebraice moderne, într-o împletire lingvistică foarte interesantă.
Sara Segal devine Sophie Goldstein
Deoarece mama ei se opunea vehement carierei de actriţă a fiicei sale, pentru a-şi putea urma visul artistic, Sara s-a măritat cu unul dintre membrii trupei, Sokher Goldstein, singurul dintre cei trei actori care nu era căsătorit.
Acesta a fost şi momentul în care Sara Segal s-a „transformat” în Sophie Goldstein, după ce membrii trupei i-au suferat că franţuzescul Sophie sună mult mai bine pe afiş decât Sara. Era vremea în care actriţele franceze făceau legea în teatrul mondial, aşa că nimic nu este întâmplător.
A jucat alături de trupa Goldfaden la Bucureşti, la Odessa, în Rusia, la Berlin şi în multe alte oraşe germane. Trupa a jucat câţiva ani în marile oraşe ruseşti, unde se bucura de un succes imens, însă autorităţile ţariste au decis la un momet dat să interzică teatrul în limba idiş.
Momentul a coincis cu moartea de tuberculoză a soţului său, aşa că actriţa a revenit în ţară, la Iaşi, unde a rămas câţiva ani, devenind una dintre primadonele timpului. Trebuie menţionat faptul că, pe lângă talentul actoricesc, Sophie era şi o soprană foarte valoroasă.
Londra, apoi New York
În perioada 1883-1888, s-a aflat la Londra, unde s-a căsătorit cu un alt actor, Max Karp, astfel că în continuare a jucat sub numele de Sophia Karp. De altfel, acesta este numele cu care figurează atât în Enciclopedia Evreiască din 1906, dar şi în alte lucrări, precum „O sută de ani de teatru evreiesc” (de Israil Bercovici, 1998) sau „A life in the stage” (de Iacob Adler, editura Knopf New York, 1999).
După perioada britanică, familia Karp a ajuns la New York, unde Sophia, împreună cu Jacob Fischel şi dramaturgul Joseph Lateiner, a fondat, în 1903, „Grand Theatre”, prima instituţie evreiască de cultură din marele oraş american. Prestaţia artistică a actriţei de origine română este de altfel foarte lăudată de New York
Times, cum ar fi în ediţiile din 13 februarie 1902 şi 8 martie 1903, amintite de Enciclopedia Evreiască.
La puţin timp după inaugurarea teatrului, Sophia Karp s-a îmbolnăvit de o pneumonie severă, care s-a agravat şi i-a provocat moartea, pe 31 martie 1904, la numai 43 de ani.