Povestea tristă a conacului de la Ţigăneşti. Costache Conachi a creat aici cele mai multe dintre poeziile sale erotice

În conacul de la Ţigăneşti a trăit cel mai reprezentativ poet al Moldovei din perioada de tranziţie spre literatura modernă. În scrierile sale către domnitorul Sandu Sturdza, Costache Conachi amintea de fiecare dată despre problemele cultivării limbii române.

Construit în secolul al XVIII-lea, conacul şi-a pierdut din strălucirea de odinioară. Neglijat de proprietari, acesta s-a degradat de la un an la altul.  

„La nivelul planşeelor dintre etaje fisurile se lărgesc, apa ploilor s-a infiltrat în zidărie iar tencuiala a căzut", ne-a explicat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

În trecut, conacul de la Ţigăneşti înălţat probabil, pe locul casei vechi, după instrucţiunile şi pe cheltuiala lui Costache Conachi, a fost modificat de Nicolae Vogoride, „turcescul ginere” al lui Conachi. Aceste modificări au fost făcute în mod special în interior. Exteriorul a suferit la rândul său modificări, iar parcul din jur, care se întindea pe 70 de hectare a fost amenajat de Cocuţa, fiica lui Costachi Conachi, şi soţia lui Nicolae Vogoride.

Moşia a fost vândută lui Tache Atanasiu, om politic important, prefect al judeţului Tecuci, apoi deputat sau senator liberal pentru judeţele Tutova şi Covurlui. Mai târziu, acesta va lăsa conacul Academiei Române.

La începutul anilor '70, conacul naţionalizat a trecut în administrarea combinatului siderurgic, iar în 1999, acesta a revenit către SC Dunasi SA Galaţi, fosta societate hotelieră a Sidex. În 2008, această societate a intrat în lichidare judiciară, iar imobilul a fost scos la vânzare.

Academia Română, neinteresată de soarta Conacului

De-a lungul timpului, poeţii şi scriitorii din Tecuci au trimis nenumărate scrisori Academiei Române în încercarea de a salva această clădire. Din nefericire, nu au primit niciun răspuns. Direcţia Judeţeană pentru Cultură este momentan singura interesată să protejeze acest monument istoric.

„Noi monitorizăm monumentul istoric şi facem eforturi pentru valorificarea clădirii. Am propus, ca ultimă soluţie, exproprierea publică a imobilului", a spus Marius Mitrof.

Conacul „respiră” istorie

Poarta conacului este construită în stil neogotic şi se poate vedea în partea de sud a moşiei. Această poartă este compusă din trei corpuri, corpul central prevăzut cu intrarea monumentală, în formă de arc ogival, prezintă o rozetă, iar deasupra o terasă este străjuită de creneluri. Doi contraforţi în trepte se află dispuşi pe faţada sudică şi nordică a corpului central. Accesul în turnul central are loc prin cele două corpuri laterale, pe o scară în spirală.

 
Corpurile laterale, mai scunde decât corpul central, au pe faţadele dinspre sud şi nord câte o fereastră îngustă, înaltă, cu arc ogival, deasupra cărora se află câte o rozetă de dimensiuni mai mici decât cea de pe corpul central. Fereastra înaltă, îngustă, în formă de ogivă conferă zvelteţe edificiului.
 
Pe celelalte faţade, corpurile laterale prezintă două intrări cu arce ogivale, oarbe. Corpurile laterale prezintă pe colţuri câte un contrafort pe toată înălţimea faţadei şi de fiecare parte a ei.  

Costache Conachi, figură contradictorie în istorie

Costache Conachi s-a născut pe 14 octombrie 1777, în Ţigăneşti, judeţul Galaţi. Descendent dintr-o familie boierească fanariotă, scriitorul a ocupat înalte funcţii dregătoreşti în Moldova.
Educat de către un refugiat francez, Conachi a studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca şi franceza. Acesta a pledat mereu pentru luminarea poporului şi a realizat un proiect de reformă a învăţământului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”.

În scrierile sale, acesta avea în vedere unirea Principatelor. Costache Conachi a scris însă şi poezii erotice pe care Ibrăileanu şi Iorga le citau ca exemple de dulcegării penibile şi îşi băteau joc de acestea.

Scriitorul s-a stins din viaţă în anul 1849, în conacul său din judeţul Galaţi.