Destinul dramatic al Pieţei Regale din Galaţi. Distrusă complet în cel de-Al Doilea Război Mondial, zona nu şi-a mai recăpătat niciodată farmecul

Piaţa Regală din Galaţi s-a transformat într-o ruină după bombardamentele din 1944. Coşmarul acelei zile a durat trei ore, timp în care oraşul a fost distrus.

Piaţa Regală a purtat întâi numele „La Răspântie”. Până în 1837, acolo era capătul oraşului, iar Mihail Sturza a hotărât să dea oraşului statutul de porto-franco şi să îl extindă. În acea zonă se întâlneau multe uliţe, însă oraşul era mic.

„Ca să ne facem o imagine asupra importantei realizări, trebuie spus că, din momentul în care s-a deschis navigaţia liberă pe Dunăre, comerţul de import era aproape nul, mărginindu-se la mici aprovizionări de mărfuri destinate consumului local, ţinându-se seama că până la acea dată oraşul era un simplu târg fără însemnătate, cu puţini locuitori”, a spus Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi.

„Odată cu dezvoltarea oraşului pe deal, când s-a format şi uliţa Domnească, exista deja Calea Brăilei. La răspântie se prelungea uliţa mare, era practic o cărare printre grădini şi livezi”, a spus Marius Mitrof.

După regularizarea uliţelor, zona a devenit un centru comercial important. Pentru că aici se aflau destule magazine şi prăvălii, locul şi-a schimbat denumirea şi a devenit Piaţa Fanciotti, cunoscută astfel şi la momentul în care România a devenit regat. Atunci, zona a intrat în mentalul colectiv sub denumirea de Piaţa Regală.

„În 1881, de aici plecau şase străzi. În Piaţa Regală erau clădiri înalte, cu etaj, construite în stil eclectic. La parter erau prăvălii şi la etaj erau locuinţele. Mare parte din acestea erau proprietăţile comercianţilor evrei, greci şi armeni. Lipsită de vegetaţie, zona era pavată cu piatră cubică. La 1881, Piaţa Regală a fost printre primele pavate. Însuşi domnitorul Mihail Sturza a dispus ca oraşul să fie înfrumuseţat prin înfiinţarea unei comisii în acest sens”, a spus  Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi.

Prin Piaţa Regală treceau liniile de tramvai care legau portul de oraş, precum şi cele şase străzi care plecau din Piaţa Regală: Domnească, Strada Mare, Braşoveni, Brăilei, Independenţei şi Mavramol.

În 1912, la iniţiativa unui comitet a fost amplasată în centrul Pieţei Regale prima statuie din ţară a lui Costache Negri.

„Uneori, piaţa era numită după scriitor, deşi în Galaţi se înfiinţase deja o piaţă de desfacere a produselor, care purta acelaşi nume, de aici şi uşoara confuzie a gălăţenilor. Însă denumirea oficială era Piaţa Regală. Acolo erau marile magazine, cinematograful Trianon, bănci, cafenele şi restaurante. Era practic punctul de plecare al corsoului gălăţean, care începea din Piaţa Regală, până la Biserica Greacă. De asemenea, era unul din locurile de promenadă până în perioada interbelică a gălăţenilor, cu puţinele automobile care puteai fi văzute în oraş şi care circulau până la Grădina Publică”, a explicat Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi.

În 1944, după minarea zonei centrale de către armata germană, clădirile din Piaţa Regală au dispărut, ruinele putând fi văzute şi în 1947. Proprietarii imobilelor distruse din centrul comercial al oraşului au înaintat cereri către Primăria din Galaţi în 1946 pentru a-şi construi noi clădiri pe proprietăţile avute în centrul oraşului. Însă neclaritatea regimului politic de atunci i-a determinat pe cei de la primărie să refuze eliberarea acestor autorizaţii, pe motiv că planul de sistematizare al oraşului nu a fost încă finalizat. Astfel, Piaţa Regală a dispărut cu tot cu clădirile sale de epocă.

Sistematizarea impusă după 1956, de către autorităţile comuniste a determinat dispariţia unor străzi care plecau cândva din Piaţa Regală şi construirea unor blocuri cu arhitectură sovietică, precum şi mutarea statuii omului politic, cel care nu a păstrat nimic pentru sine, ci a dat totul pentru ţară: Costache Negri.