Maşina de epocă unicat în România, construită într-o fabrică germană de avioane. Securiştii au demontat-o piesă cu piesă în căutarea de arme

Publicat: 14.05.2016 15:14

Ultima actualizare: 06.08.2022 06:50

Maşina de epocă, restaurată, în curtea Muzeului din Tecuci FOTO C Crângan

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu“ din Tecuci, judeţul Galaţi, este fericitul posesor al unui obiect unicat în România, pe care multe instituţii prestigioase şi l-ar dori în patrimoniul lor: o maşină de epocă, model care s-a fabricat în perioada 1921-1927 în doar şapte exemplare.

Automobilul la care facem referire, un Ego model 4/14, a fost fabricat în anul 1924, în uzina de avioane „Mercur“ din Germania, iar la acea vreme era considerat o supermaşină cu cei 1.014 centimetri cubi, 14 cai putere şi o viteză maximă de 50 de kilometri la oră. De altfel, autoturismul este o adevărată bijuterie tehnică, având finisaje şi dotări care în anul în care a fost construit erau considerate de avangardă.

Deloc lipsit de importanţă este faptul că Ego-ul din Tecuci face parte dintr-un club foarte select. Au fost construite doar şapte astfel de maşini şi în prezent mai există una singură, la Muzeul Tehnicii din Berlin (Germania), acela fiind modelul după care s-au ghidat restauratorii care, în perioada 2006-2007, au reînviat practic automobilul.

O donaţie care i-a alertat pe securişti

Automobilul a ajuns la Muzeul din Tecuci în anul 1985, ca urmare a unei donaţii făcute de colonelul în rezervă Gheorghe Petraşcu. Maşina îi aparţinuse familiei sale, însă zăcea de decenii într-un garaj, prăfuită, descompletată şi plină de pânze de păianjen. Nu se ştie în ce împrejurări, autorităţile comuniste au aprobat transformarea maşinii în exponat muzeal, aşa că a fost dusă, în 1986, la Întreprinderea de Reparaţii Auto (IRA Tecuci), care pe atunci era cea mai mare întreprindere de profil din Europa.

Maşina, înainte de restaurare. FOTO Muzeul din Tecuci.

Ceea ce părea simplu s-a dovedit însă foarte complicat. La doar câteva zile de la începerea reparaţiilor, într-una dintre portierele maşinii a fost găsită o cutie de cartuşe, ceea ce a provocat o adevărată isterie printre securişti. La faţa locului a ajuns un pluton de „băieţi cu ochi albaştri“ care au scotocit fabrica dintr-un capăt în altul, au interogat zeci de oameni şi au demontat total automobilul.

A fost desfăcut piesă cu piesă, în căutarea armelor „duşmanului de clasă“, doar un noroc chior făcând ca motorul să scape întreg. Chiar şi aşa, din frumoasa maşină mai era în noiembrie 1986 doar un morman de fier ruginit, aruncat într-o magazie.

„Din ce mi-au povestit o serie de martori la incident, securiştii au demontat-o pentru a găsi şi pistolul, căci erau siguri că trebuia să fie tot acolo unde erau şi cartuşele. Evident, n-au găsit nimic, însă operaţiunea a fost fatală pentru maşină, care a fost făcută praf“, a povestit Eduard Finkelstain, fost primar al Tecuciului.

Rugina a fost transformată în aur

În 1988, cei de la IRA Tecuci au realizat că au în magazie ceva ce nu le aparţine, aşa că au încărcat „epava“, montată sumar, într-un camion şi au descărcat-o la muzeul din oraş. Cum nimeni nu ştia ce să facă din mormanul de fier (roţile erau demontate, cauciucurile se pierduseră, la fel farurile, copertina pliabilă putrezise, totul era într-o stare foarte proastă), resturile au fost depozitate într-o magazie din spatele muzeului, unde a zăcut încă aproape două decenii.

Profesorul Cătălin Negoiţă, directorului Direcţiei de Cultură Galaţi, la volanul bijuteriei.

Norocul automobilului s-a numit inginerul Gabriel Jelea, fost inginer-şef al IRA Tecuci, care a dus informaţia în cercul restrâns, dar foarte ambiţios al colecţionarilor de maşini de epocă. De altfel, aşa a aflat despre minunata maşină regizorul Nae Caranfil, care căuta recuzită pentru filmul „Restul e tăcere“, la acea vreme cel mai scump film făcut în România după Revoluţie, cu un buget de 2,5 milioane de euro.

Lui Nae Caranfil, care are rădăcini gălăţene, tatăl său fiind născut în oraşul de la Dunăre, i-a surâs ideea de a reface automobilul, mai ales că preţul restaurării – 12.000 de euro – era apropiat de preţul închirierii unui automobil similar pe perioada filmărilor. Contractul s-a legat, iar vreme de trei ani, maşina a fost în deplasare, fie în atelierul lui Gabriel Jelea, fie pe platourile de filmare.

Imagini cu maşina, din filmul lui Nae Caramfil FOTO captură video

În cele din urmă, în 2009, Ego s-a întors acasă, la Tecuci. Însă aşteptarea a meritat. Dacă din magazia muzeului ieşise o epavă, acum se întorcea o bijuterie, restaurată după toate regulile genului şi care funcţionează ca orice altă maşină modernă şi ar putea fi scoasă pe stradă dacă ar fi înmatriculată.

Piesele au fost aduse din toată lumea

Restaurarea a fost un proces anevoios, mai ales din cauză că multe dintre piesele lipsă nu puteau fi procurate din România. Unele nu se puteau găsi nicăieri în lume, aşa că au trebuit făcute manual, prin pricepere inginerească dublată de copierea modelului existent la Muzeul Tehnicii din Berlin. Inginerul Gabriel Jelea, care a lucrat gratis, a făcut adevărate minuni, aducând piese de prin toată lumea.

„Vulturul de pe capacul radiatorului, emblema nemţilor, a fost adus din Anglia. Două dintre faruri sunt tot de acolo, volanul şi parbrizul din Germania, alte două faruri din Chicago, SUA. Anvelopele au venit din Vietnam, dintr-o fabrică a americanilor făcută după război, şi s-au potrivit la fix. Pentru jantă am făcut desene şi le-am trimis în zece ţări pentru a fi căutate. Valoarea istorică a maşinii este mare. A fost făcută într-o serie foarte mică de maşini de curse şi are câteva titluri europene“, declara Gabriel Jelea în momentul predării maşinii către muzeul din Tecuci.

În acest moment, autovehiculul se află în patrimoniul muzeistic al Tecuciului şi poate fi admirat ocazional de către doritori. Din păcate, nu i-a fost găsit un stand permanent. Potrivit colecţionarilor de maşini de epocă, Ego 4/14 are o valoare de piaţă cuprinsă între 400.000 şi 600.000 de euro.