Manipulările Revoluţiei din 1989. Legenda asalturilor teroriste cu „elicoptere negre” asupra marilor oraşe
0Deşi a fost vorba doar de o ştire falsă, modul cum a fost „rostogolită” informaţia la TVR a stârnit la Galaţi o adevărată cavalcadă, cu mii de focuri de armă, ca-n filmele de război. Povesteşte despre incident dr Emil Popa, martor ocular la întâmplări.
Una dintre cele mai intens vehiculate ştiri false din perioada 22-26 decembrie 1989 a fost aceea că marile oraşe ale României (şi în mod deosebit obiectivele strategice: unităţi militare, spitale, clădiri administrative) sunt atacate de „elicoptere negre” împănate cu terorişti de toate felurile. Ba ruşi, ba israelieni, ba arabi.
De altfel, propagarea haotică a astfel de zvonuri – care deseori erau de-a dreptul urlate din difuzoarele televizoarelor – a creat o uriaşă stare de panică şi a dus la numeroase incidente dramatice, care au dus la pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri importante.
Ulterior, niciunul dintre presupusele atacuri teroriste aeriene nu a fost confirmat, deşi s-au tras sute de mii de gloanţe pe tema aceasta.
Doctorul şi teroriştii
Medicul gălăţean Emil Popa (unul dintre cei mai reputaţi epidemiologi ai judeţului) se afla în Galaţi în zilele Revoluţiei din 1989, prilej cu care a fost implicat în numeroase situaţii generate de avalanşa de zvonuri care „bombardau” populaţia din toate direcţiile. După câţiva ani, el a povestit lui Cezar Rogoz câteva dintre întâmplările la care a fost martor, relatările apărând în volumul „Poveştile teroriştilor”.
„Un exemplu de manipulare este aşa-zisul atac cu elicoptere negre contra cărora unităţile militare de pe strada General Dragalina au tras mii de proiectile. Interesant era că dezinformarea era atât de mare, încât în cartierul în care locuiesc au venit soldaţi de la unitatea de tancuri şi ne-au cerut să stingem lumina că urmează un atac aerian. Toată lumea am stins becurile, dar iluminatul stradal rămăsese aprins, fapt ce a provocat mânia locuitorilor, care au spart cu bolovani puţinele becuri rămase. A urmat o cavalcadă ca în filme, cu trasoare, rafale, rachete, care a băgat în sperieţi copiii”, a povestit medicul.
El şi-a amintit că, după oprirea cavalcadei, a ieşit împreună cu mai mulţi vecini pe balcoane şi au început să strige „Libertate”, însă că faţă de momentul de dinaintea focurilor de armă mult mai puţini au mai îndrăznit să iasă din casă, fie şi numai pe balcon.
De altfel, episodele de acest tip au fost analizate ulterior în amănunt (inclusiv de către procurorii care s-au ocupat de dosarele Revoluţie), una dintre concluzii fiind aceea că s-a dorit, astfel, să se blocheze din faşă o eventuală „revoluţie paralelă”, care să încurce planurile noii Puteri de la Bucureşti. Oamenilor li s-a indus sentimenul fals că ar putea fi lichidaţi de „terorişti”, deci e mai bine să stea în case.
Torţionarii „convertiţi” de noul regim
Există şi alte variante, care acreditează ideea că diferiţi membri ai aparatului represiv comunist ar fi încercat, la nivel local, să producă haos. În acest sens, doctorul Emil Popa poveşteşte că, la mai mulţi ani după Revoluţie, un subofiţer de Poliţie i-ar fi mărturisit că un şef al Miliţiei din vremea aceea a încercat de mai multe ori să-i forţeze să iasă împotriva celor care ocupaseră judeţeana de partid.
„S-a întâmplat atât înainte cât şi după execuţia lui Ceauşescu, ameninţându-i în fel şi chip şi exercitând o presiune psihică uriaşă asupra lor pentru a-i determina să iasă şi să tragă în mulţime. A fost refuzat sistematic, unii dintre subordonaţii săi lipsind chiar de la serviciu pentru a scăpa de solicitările ofiţerului. Ironia sorţii a făcut ca după Revoluţie, individul a ajuns să conducă un department din Poliţie şi să fie avansat, situaţie în care îşi chema periodic foştii subordonaţi şi-i ameninţa că dacă îl reclamă pentru atitudinea avută în zilele Revoluţiei îi împuşcă”, a povestit medicul.