Misterele Revoluţiei. Cum a fost arestat şi ţinut şase zile la beci, pentru trădare, primul consiliu revoluţionar din Galaţi
0
Oamenii au fost ţinuţi o săptămână la beci, iar cel care i-a arestat, maiorul Ilie Plătică Vidovici, a format un alt comitet revoluţionar, pe care l-a condus ca preşedinte. Ulterior, Plătică Vidovici a avut parte de o carieră politică de succes în FSN-PSDR-PSD, alături de Ion Iliescu. Acuzaţiile grave făcute în acea vreme sunt confirmate acum de procurorii care lucrează la dosarul Revoluţiei.
Revoluţia din 1989 a fost punctată la Galaţi, poate mai clar decât oriunde în ţară, de o serie de momente care au arătat că „maşina de manipulare şi de dezinformare” (de care vorbesc de câteva zile procurorii) chiar a existat.
Stă dovadă faptul că, la Galaţi, oamenii propuşi ca lideri de valul de entuziasm popular a fost rapid înlocuiţi, printr-o acţiune cu parfum de contra-revoluţie, de structuri de conducere bine închegate, care păreau să se fi antrenat multă vreme pentru a prelua puterea în România.
Interesant este că omul care a preluat frâiele puterii în 24 decembrie 1989, după ce a ordonat arestarea întregului consiliu al revoluţionarilor, a fost un ofiţer de armată – maiorul Ilie Plătică Vidovici – care ulterior avea să devină unul dintre apropiaţii lui Ion Iliescu şi să facă parte, aproape două decenii, din Parlamentul României.
„A fost o revoltă populară, meşterită apoi de cei care se pricepeau”
Revoluţionarul Vlad Vasiliu a făcut parte din primul comitet revoluţionar de la Galaţi, înfiinţat în data de 22 decembrie 1989. A fost arestat pe 24 decembrie, acuzat de trădare, băgat la beci împreună cu toţi ceilalţi membri ai comitetului şi eliberat pe 30 decembrie. I s-a spus că i s-a făcut o concesie prin eliberare, însă nici până-n ziua de azi n-a explicat nimeni care a fost motivul şi care au fost probele pentru acea arestare.
„Mă aflam în faţa comitetului judeţean de partid de la Galaţi, având în vedere că acesta se afla vizavi de teatrul la care lucram. Printre oamenii adunaţi acolo erau şi unii care insistau să se dea foc clădirii unde era administraţia comunistă. Iniţial, m-am gândit că nu puteam lăsa ca, sub pretextul Revoluţiei, să se distrugă un monument arhitectonic. Ducând o staţie de la teatru, am început să şi vorbesc la ea. Şi ce putea să le spună oamenilor un actor? Am recitat „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Pe urmă am devenit prizonierul propriilor mele acţiuni”, rememorează, în exclusivitate pentru „Adevărul”, Vlad Vasiliu.
În ceea ce priveşte contradicţiile legate de definiţia momentului 22 decembrie 1989, revoluţionarul are o versiune proprie, care pare să se suprapună foarte bine cu concluziile procurorilor care au în lucru dosarul Revoluţiei.
„Este greu de spus ce-a fost, dar e sigur că revoluţie nu a fost. Înclin să cred că a fost o revoltă populară, meşterită apoi de cei care se pricepeau şi declarată de ei revoluţie. Nici contrarevoluţie n-a fost: gaşca Iliescu – Militaru au regizat de la bun început totul. Când a fost infiltrat maiorul Plătică Ilie Vidovici (N.R. cel ce avea să devină apoi senator FSD-PDSR-PSD) în comitetul revoluţionar judeţean, dezinformarea ajungea la noi, iar ordinele şi informarea la capii de la Bucureşti”, povesteşte Vlad Vasiliu.
„Ordinul de preluare a puterii a venit pe firul scurt”
Revoluţionarul ne-a mai mărturisit şi că a fost de faţă la momentul în care Ilie Plătică Vidovici a primit ordin de la Bucureşti, pe firul scurt, să „rezolve situaţia”. Apoi a fost arestat.
„Soarta primului Comitet Revoluţionar de la Galaţi a fost hotărâtă duminică 24 decembrie. În jurul orei 12,30 aşteptam ca maiorul Plătică să-mi dea doi soldaţi pentru a merge la Uzina de Apă. A primit un telefon pe „firul scurt”. Răspunde în scârbă: „Daa… aici maiorul Plătică… zi…” de o dată se îndreaptă în scaun: „Ordonaţi!... Da. Am înţeles! Dar cum… Am înţeles! Să trăiţi!”. Sunt fiu de militar, cunosc atitudinea unui ofiţer când primeşte ordine de la un superior. Am plecat cu patrula în oraş; când am revenit începuseră arestările”, rememorează Vlad Vasiliu.
Vlad Vasiliu FOTO Costel Crângan
Alături de el au fost arestaţi toţi cei pe care oamenii ieşiţi în stradă, spontan, în 22 decembrie 1989, îi propuseseră ca lideri. Au fost acuzaţi de spionaj, de trădare, însă fără să se aducă vreo dovadă. Scopul evident era să fie daţi deoparte, acesta fiind şi motivul pentru care, timp de o săptămână, i-au ţinut în buncărul Apărării Civile. În tto acest timp, nu i-a audiat niciun om al legii, judecător sau procuror, nu li s-a dat nicio informaţie despre situaţia din ţară.
„Aproape tot comitetul era în buncăr. Unii plângeau, unii ţipau că ei nu-s vinovaţi, alţii se rugau. Nici chiar militarii arestaţi o dată cu noi nu erau mai liniştiţi. Ne păzeam unii pe alţii, să nu ne sinucidem. Cineva a vrut să-şi taie venele cu o lamă, altcineva a încercat să se spânzure cu bretelele. Ne luaseră curelele, dar nu au observat că un bătrân avea bretele. Preotul Dicu a făcut o slujbă, aşa cum şi-a adus aminte. Eu recitam cu voce tare sau în gând poezii, pentru a nu mă copleşii gândurile”, îşi aminteşte revoluţionarul.
Au fost eliberaţi de-abia în seara de 30 decembrie 1989, după ce i-au scos din buncăr sub escortă militară, fără să le spună de ce. Cei mai mulţi s-au temut atunci că vor fi executaţi. Însă le-au dat drumul acasă, fără însă a le returna şi documentele de identitate. Ulterior, nimeni nu le-a mai reproşat ceva, însă nici nu a oferit explicaţii oficiale pentru mascarada dintre 24 şi 30 decembrie 1989.
Versiunea lui Ilie Plătică Vidovici
Ilie Plătică Vidovici are însă o altă variantă. „După o sumedenie de lucruri dubioase, am recurs la o soluţie extremă: „Tu, tu şi tu arestaţi! Vedem despre ce aţi vorbit voi cu «Vin ruşii!», apă otrăvită, terorişti şi altele. Până lămurim treburile astea, staţi acolo, cuminţi!”. Au fost vreo 13 persoane arestate. Sigur, nu toţi erau vinovaţi de diversiuni, dar era greu să faci atunci o selecţie perfectă. Cert este că, după ce i-am arestat, s-au potolit zvonurile despre terorişti şi alte nebunii. Printre cei 13 arestaţi a fost şi un plutonier pe care l-am prins într-o cameră de la consiliu că amorsa grenade”, a povestit Plătică pentru „Adevărul”.
Ilie Plătică Vidovici FOTO Costel Crângan
Fostul militar a mai spus şi că pe 29 decembrie, după multiple telefoane primite de la Petre Roman, de la Ion Iliescu, de la Cazimir Ionescu, a decis să-i lase liberi pe cei arestaţi.
„Ăştia au zis: «Ajunge, destule lacrimi, morţi avem destui, nu mai are niciun rost». Ăsta a fost sfârşitul, dar şi începutul unui nou serial. De atunci, pe arestarea ăstora am fost denigrat continuu. Ceauşescu a avut vreo 5-6 capete de acuzare când l-au condamnat, eu am avut 7. Am avut şi acuzaţie de genocid şi la Galaţi n-a murit un om la Revoluţie”, a mai spus Plătică.
Se încarcă comentariile...
