EDITORIAL Pâinea noastră otrăvitoare cea de toate zilele

Pâinea pe care o mâncăm este făcută, la fel ca toate celelalte alimente procesate industrial, din puţină materie primă adevărată şi „amelioratori" cât cuprinde. Ca să semene cu ce scrie pe etichetă şi să umple burta românului şi portofelul industriaşilor din panificaţie.

Deunăzi, dornic de încă o ieşire la rampă în mass-media, un personaj care se erijează în reprezentant al lumii de afaceri locale anunţa, cu surle şi trâmbiţe, că un mare investitor gălăţean construieşte o fabrică de pâine. De fapt, încă o fabrică, una şi mai mare decât cea pe care a construit-o în urmă cu câţiva ani pentru a-şi extinde afacerile şi în domeniul panificaţiei.

Deducem aşadar că afacerea cu principalul aliment de pe masa românilor merge bine chiar dacă, atunci când anunţă scumpiri ale pâinii, cei care o fabrică se vaită în cor că e criză şi secetă şi că nu se aleg cu mare lucru din acest bussines.

Păi cum să nu meargă, că doar pâinea pe care o mâncăm este făcută, la fel ca toate celelalte alimente procesate industrial, din puţină materie primă adevărată, în cazul ei făină, şi „amelioratori" cât cuprinde ?! Ca să semene cu ce scrie pe etichetă şi să umple burta românului.

Ei uite ăsta este motivul pentru care nu împărtăşesc jubilaţia domnului cu rol de subiect în prima frază.

Acea mare fabrică de imitaţie de pâine şi de alte produse de panificaţie va sili să tragă obloanele ultimele mici brutarii gălăţene în care încă se mai coace pâine adevărată, plămădită după reţeta strămoşească, doar din făină, apă, drojdie şi sare. Pâine cu miros şi aromă de pâine. Un miros care, copiilor şi tinerilor hrăniţi cu „pâine cu făină secară", în loc de pâine din făină de secară, nu are ce amintiri să le trezească.

Ei şi când acele brutării - până la care deloc puţini gălăţeni bat zilnic cale lungă pentru ca pe masă să aibă încă pâinea cea de toate zilele „neprocesată" - vor fi falimentate, vom fi nevoiţi să alegem între pâine şi imitaţia ei, aducătoare de profit şi boli.

În cazul gălăţeanului de rand, care-şi astâmpără foamea cu tot mai multă păine - pentru că alimentele bogate în proteine şi vitamine i-au devenit inaccesibile - alegerea nu poate fi decât una: pâine din puţină făină, cu amilaze (care umflă franzeluţa tot mai uşurică şi mai scumpă), cu emulgatori, cu proteaze, cu esterii monogliceridelor, cu adaos de făină de soia, cu amidon modificat, cu enzime amilolitice, cu grasimi hidrogenate şi interesterificate şi altele asemenea. Pâine botezată scandalos „Pâinea casei", „Pâine tradiţională", „Pâine naturală", denumirea fiind inscripţionată pe ambalaj, culmea, chiar alături de lista chimicalelor pe care, obligaţi de legi europene, industriaşii din panificaţie trebuie să le dea în vileag.

Am remarcat un fenomen interesant şi oarecum paradoxal pentru un profan, dar perfect explicabil pentru un absolvent al Facultăţii de Chimie Alimentară. Făcătura asta de pâine produsă industrial, dopată cu amelioratori, conservanţi, antioxidanţi şi stimulatori, mucegăieşte chiar şi înaintea expirarii termenului de valabilitate. De vină sunt amilazele adăugate în exces (specialiştii ştiu de ce). În schimb, puţina pâine plămadită din ingredientele tradiţionale la micile brutarii, pâine care va dispărea curând de pe piaţă, se usucă şi se întăreşte devenind numai bună de pesmet.

Apropo de mucegai. Am cumpărat deunăzi, de la un mare producător local, o „Pâne naturală" plină de aditivi. Feliată şi ambalată. Flămând, fiul meu a apucat să mănânce o felie. N-a simţit că are gustul schimbat pentru că, în general, pâinea fabricanţilor de pâine gălăţeni are un gust incert. A observat insă că a doua felie are o culoare gri-albăstrui. Pâinea era mucegăită, nu numai pe coajă, ci şi pe suprafaţa feliilor. Am verificat, era în termen. M-am intors la magazin şi am spus că sunt îndreptaţit să reclam la Protecţia Consumatorului. La scurt timp, mi-a telefonat directorul fabricii, o doamnă care, după ce şi-a cerut scuze, a oferit o explicaţie şocantă. Mi-a spus ca „a încercat" şi cu sortimente de „pâine premium", adică fără aditivi, doar din făină, apă şi drojdie, însă din cauza preţului prea mare, nu se cumpăra şi a scos-o din fabricaţie.

De aceea am considerat necesar să scriu aceste rânduri. Este important să fim conştienţi că afaceriştii din industria alimentară fac profit sacrificând fără nicio reţinere sănătatea noastră.

După acea păţanie, am renunţat la avantajul pâinii cumpărate de lângă casă şi străbat zilnic cam patru kilometri până la o mică brutărie de cartier. Din păcate, când marea fabrică va începe să producă zilnic zeci de tone de imitaţie de pâine, brutaria va da faliment. Există însă o soluţie şi în acest caz: un aparat de făcut pâine acasă. Nu de alta, dar e o vorbă din bătrâni care spune că: „Mai presus de bogaţie (a lor, a fabricanţilor de imitaţie de pâine) stă sănătatea (a mea, a familiei mele şi a dumneavoastră, a celor care citiţi aceste rânduri)".