Cum au reuşit statul şi Biserica să mute la parterul unui bloc, lângă piaţă, un muzeu din Galaţi. Vecinii trag apa la WC sau bat în calorifer în timpul expoziţiilor
0Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi suferă foarte tare la capitolul spaţiu expoziţional. Găzduit de parterul şi primul etaj al unui bloc de locuinţe din Piaţa Centrală, Muzeul este nevoit să suporte chinul înghesuielii, dar al glumelor făcute de vecini care bat în calorifer atunci când este gălăgie mare
La doi ani de la mutarea sa „la bloc” Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi nu are încă un sediu pe măsura cerinţelor unei astfel de instituţii.
În urmă cu doi ani, exact după ediţia din 2013 a Nopţii Muzeelor, Galaţiul rămânea temporar fără Muzeul de Artă Vizuală. Sediul în care acesta funcţionase preţ de aproape jumătate de secol a fost retrocedat Episcopiei „Dunării de Jos”. Imediat după „Noaptea Muzeelor”, clădirea a devenit un adevărat şantier pentru pregătirea a ceea ce urma să fie Muzeul Istoriei Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos. Înaltele feţe bisericeşti declarau pentru Ziarul lumina că „printr-un act oficial s-a retrocedat Palatul episcopal fostului proprietar… Nu este o biruinţă a noastră, este un act de dreptate sacră, pentru că o Biserică şi o casă a Bisericii aparţin întotdeauna celor mulţi“, de parcă Muzeul de Artă Vizuală ar fi fost o instituţie privată, unde intrau doar câteva persoane.
După doi ani de la evacuare muzeul îşi desfăşoară activitatea la parterul unui bloc, în piaţa centrală din oraş. Un spaţiu de coşmar pentru muzeografii instituţiei. „Ştiţi cum e la bloc, îţi mai bate vecinul în ţeavă, îţi mai curge apă de sus. E bine, e frumos. Nu e, nu e. Îmi este ruşine când mă întreagă cineva unde este Muzeul de Artă? În piaţă”, spune ironic pictorul Gheorghe Miron. Ca să nu mai vorbim de faptul că sunt voci care spun că de multe ori oaspeţii furaţi de contemplaţia lucrărilor de artă este tulburată de zgomotul apei trasă la WC-urile vecinilor de la bloc. Motiv întemeiat pentru organizatori să se doteze cu sisteme audio în care muzica se aude în surdină la fiecare eveniment.
Lăsând la o parte ironia, trebuie spus că din cauza spaţiului foarte restrâns, artiştii vin pe rând la serviciu, sediul având doar un singur atelier de lucru. În tot acest timp, serviciile absolut necesare funcţionării unei astfel de instituţii sunt într-un alt sediu, la aproape un kilometru distanţă.
Suprafaţa expoziţională de la acest sediu din Piaţa Mare, de doar 500 de mp, este de trei ori mai mică decât cea de la vechiul sediu, ajuns acum la Arhiepiscopie. Este şi motivul pentru care din cele aproape 6.000 de piese pe care le are în patrimoniu, Muzeul nu poată să expună decât maxim 200, iar acelea şi nu prea mari pentru că ar ocupa spaţiu mare. Vechiul sediu avea în dotare şi o curte foarte mare unde erau expuse multe lucrări metalice sau din piatră.
Soluţii nu prea sunt
Mai grav este că autorităţile judeţene nu au niciun plan serios cu acest muzeu. A fost propus cândva un proiect futurist, care urma să fie finanţat pe axa colaborării dintre România, Moldova şi Ucraina, dar care a picat din lipsă de fonduri.
„Noi suntem subordonaţi Consiliului Judeţului Galaţi. Avem promisiuni din partea conducerii acestei instituţii că problema găsirii unui sediu nou pentru Muzeul de Artă este pe agenda de priorităţi. De altfel, noi am spus încă de la mutare că soluţia este una temporară”, ne-a declarat directorul Muzeului de Artă Vizuală, Dan Basarab Nanu.
Potrivit acestuia, se are în vedere achiziţionarea unui sediu deja construit, care să fie apoi adaptat pentru muzeu, dar nu este exclusă şi construirea unui imobil nou. Din păcate, conducerea Consiliului Judeţului nu a putut fi contactată pentru a ne spune dacă are şi ceva termene până la care această operaţiune să fie finalizată. De altfel, Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi nu este singurul din oraş care are de suferit de pe urma retrocedărilor. Probleme sunt şi la Muzeul de Istorie, dar, din fericire, acesta are mai multe spaţii expoziţionale.