Cine a rostit primul celebra expresie „Grăbeşte-te încet”. Paternitatea ei, revendicată de mai multe popoare
0Profesorul de istorie Iulian Toma ne explică, pe îndelete, cum a apărut expresia oximoronică şi cum s-a extins ea pe întreg globul, devenind, la mai toate popoarele, un simbol al chibzuinţei şi un izvor de poveşti moralizatoare.
Controversele pe seama paternităţii cuvintelelor oximoronice „Festina lente” (care vin din latină şi se traduc printr-un paradox: „Grăbeşte-te încet”) sunt vechi de când lumea şi, cu siguranţă, nu-i chip să se ajungă vreodată la o unanimitate de opinii.
Totuşi, marea majoritate a istoricilor sunt de părere că au fost consemnate (rostite şi apoi scrise) pentru prima dată de către istoricul latin Suetoniu, care a scris „Vieţile celor 12 cezari,” operă în care a realizat şi portretul împăratului roman Augustus (în capitolul 25).
„Potrivit lui Suetoniu, împăratul Augustus era de părere că nimic nu-i mai puţin indicat pentru un comandant de oaste decât graba, fapt pentru care rostea adesea aceste vorbe, mai ales în greceşte, ceea ce poate părea cumva ciudat, dar nu este, căci «lumea bună» din marele imperiu latin considera că este un adevărat atribut nobiliar să vorbeşti şi în limba greacă”, ne explică profesorul de istorie Iulian Toma.
Ulterior, mai multe popoare au preluat această idee, tălmăcind-o în limba proprie, dar păstrând sensul originar, care este acela că orice lucru important, oricât ar fi de urgent, trebuie făcut cu chibzuinţă şi înţelepciune.
„Şi Napoleon avea o vorbă celebră asemănătoare: «Îmbrăcaţi-mă încet că mă grăbesc». Cumva pe acelaşi calapod este şi expresia, mult mai recentă, «Sunt prea sărac pentru a-mi cumpăra lucruri ieftine». Este pe undeva o replică la consumerism, însă este şi un îndemn la chibzuinţă”, spune profesorul Toma.
Francezii, nonconformişti cum îi ştim, nu dau prea mulţi bani pe originea latină a expresiei şi obişnuiesc să se fudulească patriotard pe baza unui vers al poetului Boileau: „Hâtez-vous lentement”. Germanii au expresia „Eile mit Weile” (care are o oarecare profunzime filosofică, dat fiind că leagă graba de timp, nu de încetineală). În esenţă, însă, ambele înseamnă, evident,„Grăbeşte-te încet”.
În limba română există şi o zicală derivată din „Festina lente” – „Graba strică treaba” - aceasta fiind, după cum ne explică profesorul de istorie amintit, un fel corolar la îndemnul originar. „Românul este mult mai aplicat. El nu doar te sfătuieşte în chestiune, ci îţi şi arată ce-o să păţeşti dacă te duci, ca berbecul, cu capul în zid”, spune Iulian Toma.
În literatura română, Gala Galaction, în „Profir şi Policarp”, a utilizat această vorbă într-o foarte interesantă alăturare, ca un corectiv la expresia „Carpe diem” („Trăieşte clipa!”).
Cităm: „Policarp: Atunci grăbeşte-te, Profire. Carpe diem, cum a zis meşterul acela de Oraţiu. Profir: Da, mă, a mai venit unul după el, mai încoace, şi a spus: Hâtez-vous lentement”.
Pe această temă au apărut de-a lungul timpului, la marea majoritate a culturilor, numeroase poveşti pentru copii, despre întrecerea dintre iepurele arogant şi nechibzuit şi ţestoasa (sau melcul, după caz) perseverentă şi chibzuită. Toate conducând spre o evidentă concluzie că „festina lente” nu-i doar o vorbă în vânt.
Vă mai recomandăm şi:
Originile surprinzătoare ale cunoscutei expresii mondene „Sunt majoră şi vaccinată!“