Ce sunt sărmăluţele „Yalanji“ şi cum se prepară. Reţeta e specifică mănăstirilor
0Preparatul îl regăsim în volumul „Carte de bucate mănăstireşti”, publicat de Editura Sophia, însă deşi este perceput ca o mâncare specifică pentru creştini, la origine este din gastronomia arabă, preponderent musulmană.
Dacă încă n-aţi auzit de sărmăluţele „Yalanji” (deşi este foarte posibil să fi mâncat aşa ceva măcar o dată în viaţă), trebuie să ştiţi că sunt destul de răspândite, în diverse variante, pe teritoriul României, chiar dacă reţeta este considerată cumva specifică obştilor mănăstireşti.
De fapt, dacă este să luăm în calcul partea lingvistică a problemei, se cuvine să spunem că „yalanji” înseamnă, în limba turcă, „fals”. Însă prin asta nu se înţelege, în niciun caz, faptul că ar fi altceva decât ceea ce ne-am aştepta să fie, căci categoric sunt sarmale, asemănătoare cu cele pe care le cunoaştem în viaţa de toate zilele.
Atâta doar că nu au carne, deci avem de-a face cu un aşa-numit preparat de post. De altfel, tocmai la acest capitol şi figurează în volumul „Carte de bucate mănăstireşti”, publicat de Editura Sophia, de unde am preluat reţeta de faţă.
Oricum, varianta amintită de sarmale are origini asiatice (ca mai toate preparatele ce presupun împachetarea în diverse tipuri de frunze a unor amestecuri de legume şi, eventual, de carne), de unde a ajuns în spaţiul ocupat de români în secolele XII-XIV.
Ingrediente pentru sarmale Yalanji
0,5 kg de frunze de viţă de vie;
5 fire de ceapă verde;
2 roşii mari date prin răzătoare (circa 300 gr);
350 g de orez;
2 cepe;
1 ardei gras
1 legătură de mentă
100 ml de ulei
sare şi piper după gust
Mod de preparare sarmale Yalanji
Frunzele de viţă de vie se opăresc în apă clocotită cu sare. Se scurg şi se pun deoparte ca să se răcească. Evident, se procedează aşa pentru frunzele verzi, proaspete. Dacă sunt frunze la saramură (conservate) nu mai este nevoie de opărire, ci de o desărare.
Se pregăteşte umplutura. În circa 50 ml de ulei sotăm ceapa tocată (verde şi albă) împreună cu orezul şi ardeiul gras tocat, amestecând continuu. Adăugam o roşie mare dată pe răzătoare (fără pieliţă) şi 200 ml de apă. Roşia poate fi substituită cu 150 gr de roşii cubuleţe de la conservă.
Îndată ce orezul absoarbe apa, stingem focul şi condimentăm cu sare, piper şi cu menta tocată mărunt.
Punem câte o linguriţă cu vârf de umplutură în fiecare frunză şi o învelim. Fiecăruia cum îi iese, ideal e să nu iasă umplutura la fierbere.
Aşezăm pe fundul unei cratiţe cu fund gros câteva frunze de viţă de vie şi deasupra sărmăluţele în cerc. Există şi varianta acoperii fundului cratiţei cu rondele de morcov groase de un centimetru. Scopul este evident: să nu ardă sărmăluţele dacă focul o mai ia razna.
Adăugăm circa 400 ml de apă, 50 ml de ulei şi cea de-a doua roşie. Se acoperă cratiţa cu un capac si se fierb la foc mic pentru 50-70 de minute. Se servesc cu pâine sau cu mămăliguţă. Smântâna este opţională. Poftă bună!
Vă mai recomandăm şi:
Cum se prepară deliciosul iepure vânătoresc la ceaun. Secrete dezvăluite de un maestru de vânătoare
Reţeta bătrânească a celebrelor vărzări moldoveneşti. Care sunt ingredientele secrete ale bunicilor