Cât mai costă o „excursie”, în cătuşe, de la puşcărie în oraş. „Tarifele” variază în funcţie de lege şi de fiecare judecător

Deţinuţii din Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Galaţi au dezvoltat o metodă prin care pot „să iasă în oraş” din când în când, fie şi doar pentru a apărea în şedinţă publică, în faţa un judecător, într-o sală de judecată.

Instanţele din Galaţi sunt sufocate în ultima vreme de cerereri de revizuire a pedepselor formulate de condamnaţii definitiv închişi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Galaţi. Doar în 2018 şi doar pe rolul Tribunalului Galaţi am numărat peste 300 de astfel de dosare dintre care marea majoritate (peste 90%) s-au închis chiar la primul termen, prin retragerea cererii de revizuire.

Jurnaliştii Adervărul au încercat să identificăm ce mecanism şi ce motive stau la baza sumedeniei de dosare deschise doar de dragul de a fi închise la scurt timp, cu cheltuieli substanţiale atât pentru petenţi, cât şi pentru Ministerul Justiţiei.

De fapt, conform unor surse judiciare, cererile de revizuire a pedepselor sunt un fel de bilet de ieşire în oraş pentru condamnaţii aflaţi în închisoare. În urma depunerii cererii, persoana respectivă se alege cu cel puţin o plimbare cu duba pe traseul Penitenciar-Tribunal (şi retur), plus o „ieşire în lume” într-o şedinţă publică.

„Excursia” costă însă. După cum am constatat studiind dosarele de acest fel, dacă persoana condamnată îşi retrage cererea la primul termen sau cum puţin timp înainte de începerea procesului, este adusă la prima şedinţă de judecată, dar este obligată de judecători la plata unor cheltuieli de judecată între 280 şi 350 de lei, conform procedurilor (art 225 din NCPP).

Dacă, în schimb, cererea nu este retrasă şi se judecă solicitarea (care în 99% dintre situaţii este respinsă ca neîntemeiată), cheltuielile de judecată imputate condamnatului sunt de 450-500 de lei. Totuşi, în situaţia rară în care cererea de revizuire este justificată şi generează redeschiderea procesului, petentul este scutit de plata oricăror cheltuieli judiciare.

Dacă vi se pare o sumă cam mare pentru o simplă plimbare de câţiva kilometri, trebuie să ştiţi că, de fapt, cei mai mulţi dintre condamnaţi nu plătesc niciodată aceste sume.

Am descoperit că subterfugiul este folosit mai ales de condamnaţi care au de ispăşit pedepse mari, de la 10 ani în sus, pentru infracţiuni deosebit de grave, cum ar fi omorul, traficul de persoane sau traficul de droguri. Conform procedurilor, recuperarea cheltuielile judiciare avansate de stat este pusă în aplicare la solicitarea Ministerului Justiţiei, prilej care care se formează un dosar civil, pentru pretenţii (iar condamnatul se alege cu o nouă plimbare – bonus - în oraş).

În marea majoritate a dosarelor de acest fel condamnatul invocă faptul că nu dispune de niciun fel de venituri – fiind încarcerat – motiv pentru care executarea este suspendată pe termen nedefinit. După cinci ani intervine prescrierea datoriei, aşa că, dacă treaba se face „ca la carte”, excursiile pot fi, de fapt, gratuite.

Singurul care pierde cu certitudine la această „afacere turistică” este Ministerul Justiţiei. După ce că nu recuperează cheltuielile de judecată, mai este nevoit să plătească şi onorariile avocaţilor din oficiu (legea obligă statul să asigure asistenţă juridică gratuită tuturor persoanelor urmărite penal, reţinute, arestate sau trimise în judecată pe motive penale).

Un calcul simplu a arătat, că doar în 2018, cerererile de revizuire adresate Tribunalului Galaţi au generat onorarii către avocaţii din oficiu în sumă de aproape 80.000 lei (suma plătită de Ministerul Justiţiei pentru un astfel de proces este de 260 de lei).

Există şi surse care indică faptul că în spatele acestui „program turistic” ar sta şi alte motive, posibil ilegale, însă deocamdată nu există dovezi care să confirme aceste bănuieli.