Cât de importantă este relaxarea pentru sănătate. Care sunt substanţele-medicament generate de organism în timpul relaxării

Când vorbim despre relaxare, fiecare dintre noi are propria raportare la această stare. Unii dintre noi înţeleg prin relaxare o ieşire cu prietenii în oraş sau vizionarea unui film la televizor, în timp ce alţii ies în natură sau ascultă muzica preferată.

Mulţi dintre noi au uitat pur şi simplu să se relaxeze, starea de încordare intrând practic în cotidian. Relaxarea fizică se obţine când cel în cauză reuşeşte să aibă foarte puţină mişcare sau deloc la nivelul corpului fizic.

”Relaxarea este înţeleasă de mare majoritate dintre noi doar fizic, însă ea vizează şi zona emoţională, dar şi cea mentală. Relaxarea mentală se obţine atunci când o persoană reuşeşte să aibă o cantitate foarte mică de gânduri”, explică psihologul Stelian Chivu.

Sunt persoane care prin modul lor de a fi sau prin specificul activităţii pe care o desfăşoară zilnic, acumulează o cantitate foarte mare de gânduri, care ulterior nu le permite să se relaxeze şi nici măcar să doarmă noaptea, ajungând astfel la insomnii. În paralel, le scad puterea de concentrare, imaginaţia şi intuiţia.

Mintea poate fi eliberată de gândurile negative în acelaşi mod în care corpul fizic este eliberat de mirosurile neplăcute acumulate în timpul zilei prin spălare. ”Când facem un duş seara, este suficient să vizualizăm mental faptul că apa ne spală şi gândurile negative, eliberându-ne astfel de stresul generat de ele”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Tehnici de relaxare

Sunt şi alte modalităţi de a purifica corpul mental, cum ar fi numărătoarea, meditaţia sau ascultarea unei muzici relaxante. Emoţiile sunt la fel de importante ca partea fizică şi cea mentală, iar de modul în care avem grijă de ceea ce simţim depinde în bună măsură şi sănătatea noastră.

Emoţiile contradictorii, cum ar fi supărarea urmată de trecerea la o stare de bucurie, obosesc extrem de mult corpul emoţional. Acesta poate fi purificat prin aceeaşi metodă amintită anterior la corpul fizic şi cel mental.

”Corpul emoţional poate fi relaxat, inspirând şi expirând profund, folosind în acelaşi timp şi corpul mental, prin rostirea unor scurte propoziţii scurte, puternice şi cu un impact emoţional masiv: <<mă simt relaxat>>. Este suficient de multe ori să ne amintim de momentele când am fost extrem de relaxaţi. Pot fi excursii la munte sau la mare, ori compania unor persoane dragi nouă. Folosesc corpul fizic ca să mă relaxez, corpul emoţional ca să retrăiesc o stare frumoasă, înaltă, de echilibru, de pace şi armonie, şi corpul mental îl fixez pe aceste stări”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Relaxare prin muncă

Veţi constata că la început mintea are tendinţa să fugă, să se gândească la cu totul alte lucruri, însă prin exerciţiu veţi reuşi să obţineţi relaxarea de care aveţi nevoie. Relaxarea se poate obţine şi în timpul somnului, prin repetarea înainte de culcare a unei expresii de genul ”Îmi voi relaxa corpul pe toate planurile, somnul îmi va fi odihnitor, mintea relaxată şi emoţiile înalte”.

Relaxarea poate veni şi când muncim, dacă facem acest lucru cu plăcere, din pasiune, iar mintea nu este presată de un termen limită. Controlul gândurilor aduce şi controlul stresului, generând astfel relaxarea de care aveţi nevoie. Mulţi manageri de succes nu aduc presiune asupra angajaţilor, ci o stare de relaxare prin modul în care se comportă profesional şi în care trasează directivele ce trebuie îndeplinite.

Persoanele care reuşesc să se relaxeze suficient de mult, îşi pot controla chiar ritmul cardiac. ”Persoanele care sunt extrem de încordate, vor determina o reacţie din partea propriului organism, care va produce adrenalină în cantităţi mari şi cortizol, numit şi hormonul stresului, iar acestea acţionează exact în zona în care corpul este mai sensibil: digestie, ficat, sistem cardiac, sistem circulator sau respirator. Dacă cel în cauză va reuşi să se relaxeze, corpul lui va genera serotonină şi dopamină, excelente analgezice, pe care organismul le foloseşte ca un medicament”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.