Boala bizară care afectează milioane de români. Ce este ergofobia, cum se manifestă şi cum se tratează
0Psihologii sunt de părere că această afecţiune psihică este din ce în ce mai prezentă. Debutul bolii se poate face încă din copilărie, însă există şi numeroase cazuri de persoane care s-au îmbolnăvit pe fondul suprasolicitării psihice de la locul de muncă.
Poate părea o glumă, având în vedere că România se confruntă cu o criză de forţă de muncă, în paralel cu un val tot mai mare de asistaţi social, însă există persoane care au o afecţiune psihică bizară ce îi împiedică, la propriu, să meargă la lucru. Boala este din categoria fobiilor, se numeşte ergofobie („frica de a merge la muncă”) şi afectează milioane de români.
În marea majoritate a cazurilor este vorba despre forme uşoare, care generează însă un stres puternic persoanelor afectate, însă există şi câteva mii de cazuri severe, în care a fost nevoie de tratament de specialitate pentru ca suferinzii să poată avea din nou o viaţă cât de cât apropiată de normalitate.
O fobie foarte complicată
Psihoterapeutul Nadia Gorduza descrie ergofobia ca fiind teama profundă şi persistentă de a munci. Un alt nume pentru această fobie este ergasiofobia sau „aversiunea faţă de locul de muncă”. Ambii termeni provin de la cuvintele greceşti „ergon”, care înseamnă muncă şi „phobos”, care provine de la zeul grec al fricii.
„Ergofobia face parte din tulburarea de anxietate socială. Persoanelor care suferă de aceasta le este frică să caute un loc de muncă din teama ca superiorii să nu ţipe la ei sau, în general, din cauza performanţei sau a anxietăţii sociale. Teama iraţională de a munci este o fobie complexă, deoarece ea poate face parte din alte fobii sau probleme psihice. De exemplu, persoana suferindă ar putea să se teamă de munca manuală din cauza fricii de a nu se răni”, spune Natalia Gorduza.
Interesant este, însă, că marea majoritate a persoanelor afectate se tem de munca non-manuală. Se tem de socializarea cu ceilalţi.
„Această fobie poate fi profund debilitantă, deoarece persoana suferindă este întotdeauna dependentă de alţii legat de alimente şi de bani şi ar putea avea relaţii tensionate cu cei dragi. Uneori, ea nu este în măsură să solicite ajutor din cauza resurselor financiare limitate”, spune psihoterapeutul.
De ce apare ergofobia
Potrivit literaturii de specialitate, teama iraţională de a munci poate afecta două tipuri de oameni: cei care au avut deja locuri de muncă sau cei care nu au mai lucrat niciodată în viaţa lor.
Pot exista mai multe cauze care stau la baza acestei fobii. Schizofrenia, o tulburare mentală care poate duce la teama de anumite situaţii sociale, a fost identificată printre suferinţele asociate.
O altă cauză este teama de a nu fi respins. Spre exemplu, persoana a avut un loc de muncă înainte, dar a fost concediată brusc, iar acest lucru poate duce la teama de a nu mai fi respinsă şi provoacă o ergofobie permanentă.
Tulburările de somn, stresul, plictiseala şi oboseala sunt reacţii adverse frecvente ale multor medicamente prescrise pentru depresie, iar efectul acestora poate da ergofobie.
„Un incident traumatic sau negativ – un incident legat de muncă, hărţuire sau agresiune de către colegi, un jaf sau luare de ostatici la locul de muncă, care poate duce la tulburări de stres posttraumatic. Anxietatea de performanţă sau teama de a nu duce la bun sfârşit sarcinile atribuite sau teama de a vorbi în public. Toate pot declanşa problemele”, spune psihoterapeutul.
Căutarea unui loc de muncă implică, adesea, acordarea de interviuri îndelungate şi socializare cu viitorii colegi, şefi etc. Pentru cineva care are deja anxietate sau suferă de tulburări nervoase, aceasta poate fi o situaţie stresantă care poate duce la aversiune permanentă faţă de locul de muncă sau la fobie”, adaugă acesta.
De asemenea, s-a constatat că persoanele cu probleme neurologice, cum ar fi tulburările obsesiv-compulsive, au tendinţa de a evita munca.
Simptomele afecţiunii
Mulţi oameni se confruntă cu aversiunea de a se trezi zilnic dimineaţa şi de a merge la lucru, însă aceasta nu înseamnă neapărat că suferă de ergofobie. În cazul amintitei afecţiuni, individul suferă de o problemă foarte gravă în acest sens: numai gândul legat de locul de muncă este suficient pentru a provoca un atac de panică.
Simptomele sunt, însă, extinse şi includ: senzaţie de ameţeală, greaţă, transpiraţie şi lipsa aerului; senzaţia de „ceaţă” sau detaşare de realitate. Persoana nu este în stare să se exprime în mod clar şi nu poate auzi sau interpreta ceea ce se spune. Simte că memoria îi este secată.
„Adesea, pentru observatori, fobicul pare normal. Cu toate acestea, în mintea lui se petrec o serie de reacţii: dorinţa de a fugi sau de a se ascunde, de a plânge, are gânduri legate de moarte şi altele. În afară de a evita munca, persoana ar putea să facă abuz de substanţe, alcool sau droguri pentru a combate fobia. Acestea ajung să înrăutăţească situaţia”, spune Natalia Gorduza.
Ergofobia dusă la extrem îl determină pe cel suferind să stea departe de muncă timp de multe zile, ajungând să fie retrogradat sau concediat. Acest lucru îi sporeşte şi mai mult teama de a munci. În plus, există şi alte complicaţii, cum ar fi relaţiile tensionate, divorţul, datoriile, neglijarea sănătăţii personale, a igienei, etc. În multe cazuri, persoana ar putea să-şi piardă locuinţa sau să sufere de malnutriţie severă.
Ergofobia este tratabilă
Potrivit literaturii de specialitate, psihoterapia este cea mai bună soluţie pentru depăşirea ergofobiei. Acest lucru este, adesea dificil, deoarece persoana suferindă ar putea să nu aibă resursele necesare pentru a face acest lucru.
Psihoterapia, consilierea, hipnoterapia şi terapia de grup reprezintă câteva opţiuni eficiente de tratament pentru această fobie. Cu toate acestea, ratele de succes variază în funcţie de timpul şi durata tratamentului.
Desensibilizarea sistematică sau terapia cu expunere graduală pot, de asemenea, să acţioneze în acest scop: persoana ar putea încerca să lucreze cu jumătate de normă şi să mărească treptat orele până la realizarea timpului complet de lucru.