Aventurile edilitaro-penale ale unei staţii de epurare. Alţi 2,4 milioane de lei pentru a fi construit ceva ce, teoretic, s-a mai construit, deja, de două ori

În urmă cu câteva zile municipalitatea gălăţeană a dat ordinul de începere a lucrărilor la staţia de epurare a apelor uzate din cartierul ANL „Dimitrie Cantemir”. Partea interesantă este că amintita staţie  s-a mai „construit” de două ori, banii s-au cheltuit, dar ea n-a apărut.

Municipalitatea din Galaţi a ajuns la a treia tentativă de a construi o staţie de epurare pentru cartierul „Dimitrie Cantemir” („ colonie” de blocuri ANL construită pe teritoriul judeţului Brăila, la câţiva kilometri de oraş). De data acesta s-au alocat 2.316.495 de lei, cu TVA, lucrările urmând să fie efectuate de firma Edas Exim SRL din Bucureşti.

Contractul cu aminta firmă a fost semnat în noiembrie 2017, însă ordinul de începere a lucrărilor s-a dat de-abia acum, totul fiind în faza organizaării de şantier şi a procedurilor de demarare a lucrărilor.

Primăria ne-a transmis că totul va fi gata cam în 12 luni (ceea ce înseamnă cam iulie 2019), proiectul constând în „ o staţie de epurare a apelor uzate şi o staţie de pompare, care vor putea deservi peste 1.500 de persoane”.

Am mai aflat şi că „staţia de epurare a apelor uzate va fi construită la o distanţă de aproximativ 380 de metri faţă de gospodăria de apă existentă”, proiectul fiind finanţat cu finanţat cu fonduri de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL).

Toate bune şi la locul lor, însă trebuie spus că, începând cu 2013, Primăria din Galaţi a mai cheltuit încă de două ori bani publici pentru a realiza amintita staţie de epurare, de fiecare dată lucrurile eşuând. Adică banii s-au tocat, dar investiţia din teren fie a dispărut misterios (caz din 2009, anchetat în prezent de DNA), fie a fost doar o încropeală ineficientă (2016).

În primul dintre cazuri, staţia ar fi trebuie să vina „la pachet“ cu cele 15 blocuri ANL, cu 1.500 de locatari, ridicate acolo, însă, din motive pe care procurorii le tot investighează, instalaţia de epurare nu a fost niciodată finalizată. Ba chiar s-a constatat că, deşi există documente de recepţie parţială pe o serie de componente ale investiţiei, în teren nu se află nimic.

Totul a început în urmă cu 12 ani, în anul 2005, când municipalitatea gălăţeană a contractat investiţia cu firma Unicom SA Galaţi, care a încasat, în perioda 2005-2009, o mare parte din bani din contract (respectiv 2,3 milioane de lei din 3,06 milioane), însă nu a dus lucrarea la final.

Acesta este şi motivul pentru care, după un control al Curţii de Conturi, a fost făcută, în 2011, o primă sesizare penală, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, însă nici acum, la şapte ani distanţă, nu s-a ajuns la o concluzie finală. În acelaşi timp, constructorul şi edilii au lansat tot felul de explicaţii pentru lipsa fizică a obiectivului de investiţii, cel mai frecvent avansându-se că de vină ar fi hoţii de fier vechi, dar şi calamităţile naturale.

Tot din raportul de control al Curţii de Conturi rezultă că Primăria Galaţi se apără afirmând că nu a primit niciodată obiectivul în patrimoniu, nefiind semnată recepţia finală, ci doar una parţială, deci paza trebuia asigurată de firma privată. „Cei de la Unicom au încasat până şi garanţia de bună execuţie a lucrării în situaţia incredibilă în care pe acel loc nu se află absolut nimic! Parte din bani au fost luaţi până în 2009, iar prima sesizare din partea Primăriei a venit în 2011, când firma deja era în insolvenţă“, declara în 2015 fostul primar Marius Stan.

Potrivit documentelor, Primăria Galaţi a efectuat prima plată pe 15 octombrie 2007, iar ultima pe 24 decembrie 2009. Cu toate acestea, deşi s-au făcut procese-verbale de recepţie, în teren se regăsesc acum doar nişte şanţuri modeste, însă nu este nici urmă din instalaţiile sofisticate de filtrare şi tratare a apei, care ar fi trebuit să fie acolo conform devizului.

În faţa situaţiei aparent fără ieşire (ancheta penală trenează, vinovatul nu-i găsit), dar şi a faptului că Garda de Mediu i-a dat un ultimatum, Primăria Galaţi a decis, în 2016, să construiască o altă staţie de epurare, de la zero. Lucrarea a fost scoasă la licitaţie şi a fost adjudecată la un preţ de doar 17% din suma care a fost stabilită iniţial şi de aproape 5 ori mai mică decât suma plătită pentru nimicul de care am pomenit mai înainte.

Mai exact, microstaţia de epurare a costat 480.000 de lei (faţă de bugetul primei investiţii, de 3,06 milioane de lei) şi are, conform documentaţiei, „două linii de funcţionare, deznisipator cu separator de grăsimi, compartiment de aerare, treaptă de pompare efluent, bazine de colectare, separare, decantare şi tratare nămol, separator de nămol primar, instalaţii electrică şi de automatizare, instalaţie pentru defosforizare, pentru dezinfecţie a apei epurate, containere pentru nămol deshidratat  şi instalaţii de adaptare a acesteia la condiţiile de teren“.

Minunea n-a ţinut însă decât o vreme, căci după inaugurare s-a constatat că investiţia era cu mult sub necesităţile cartierului, aşa că s-a ajuns la episodul 3 al ceea ce tinde să devină o telenovelă despre neputinţă administrativă.