Prima consemnare a unei eclipse observate din România: „Neştiindu a se feri şi privind la soare multu, au pierdut vederea în toată viaţa lor“
0Cronicarii moldoveni au fost primii care au lăsat mărturii scrise despre fenomenul eclipselor de soare în ţara noastră, unii dintre ei observându-le cu groază în toată splendoarea lor.
În România, o nouă eclipsă parţială de Soare va putea fi observată vineri, 20 martie, începând cu ora 10.40 şi până la ora 13.05, eveniment deosebit de aşteptat.
Dacă în prezent există instrumente extrem de performante pentru observarea fenomenului de pe cer, iar pentru publicul larg medicii recomandă ochelarii speciali pentru „spionarea” eclipsei, în trecut, din relatările lăsate de cronicarii ţării, aflăm că mulţi oameni şi-au pierdut vederea din pricina curiozităţii.
Prima consemnare a unei eclipse observate din România o avem de la cronicarul Miron Costin, care în "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace", care cuprinde fapte petrecute între anii 1594-1675, arăta în urmă cu mai bine de trei secole şi jumătate ce s-a întâmplat într-o zi de vară.
Prima consemnare a unei eclipse observate din România
"S-au întunecat soarele într-acel anu, la luna lui iunie, cu mare groaze, cât perise soarele cu puţin nu toată lumina, tocmai amiazazdi şi mulţi oameni, neştiindu a se feri de o întunecare ca aceia şi privind la soare multu, au pierdut vederea în toată viaţa lor", scria cronicarul Miron Costin (1633-1691).
"Nu se videa om cu om"
Continuatorul său, Ion Neculce, descrie în "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija-vodă până la Ioan-vodă Mavrocordat" o altă eclipsă din anul 1699.
"Atunce s-au făcut mare eclipsis, întunecare de soare, cât nu se vide om cu om. Întunecasa lumea în anul 7208 septemvrie, în doaospradzeci dzile (12 septembrie 1699), întru o dzi de marţi", consemnează Ion Neculce.
Şi cărturarul Dimitrie Cantemir a trăit pe viu, în primii ani după 1700, o astfel de experienţă observată de pe mare.
"Eu, odată pre malul mării, în borta unii stânci lacuind, într-o dzi eclipsis în soare s-au facut, atât cât ochii a toată jiganiia închizându-sa şi fietecarea la culcuşul său ca de sara aşedzând-sa, singur eu, cu luminoşi ochi, toate malurile în sus şi în gios cutreieram. Eu, aşe nopţii nedejduindu-mă şi de nepriietin nicicum în grija purtând, spre latul mării câteva mile de la uscat m-am depărtat. Unde soarele din umbra lunii scăpând şi totdeauna radzele şi pre faţa pământului lovind, noaptea mea scurtatră şi dzua altora lungira. Unde neprietinii miei cei vecinici, rândunelele, vadzându-mă, din toate părtile a mă bate şi în toate locurile a mă trage începură", scria Dimitrie Cantemir despre eclipsa de soare.
Alte relatări provin din secolul XIX şi au fost consemnate în o serie de cărţi bisericeşti din ţară.
"1804 ghenarie 29 de zile, la 8 ceasuri din zi, sâmbată spre duminică, ni s-au arata un semn de către marele şi preaputernicul ceresc împărat, adică soarele au lipsit de rămăsese tava lui numai cit o seceră. Şi au ţinut ca la două ceasuri si aşa şi-au venit iarăşi într-a lui fire, ca şi mai nainte, în zilele preaînaltatului domn Io Constantin Alexandru Ipsilante voevod, păstorind turma cea aleasă preasfinţitul mitropolit al Ungrovlahieie chiriu chir Dositei, ce au fost episcop si la Buzău”, scrie preotul Ion Răutescu în lucrarea „Mănăstirea Aninoasa”.
"Nu videam nici să mâncăm"
" La anul 1816 noemvrie 7, la 7 ceasuri din zi s-au întâmplat întunecarea soarelui, în casa aflându-mă la dumnealui cuconul Ioniţă Sturza biv vel postelnic. Nu videam nici sa mâncam, ce au poruncit de au adus lumânări şi am şăzut la masa cu lumânări. Şi au început a întuneca di la 6 ceasuri; însă la al 7 ceas, ca 10 minute au fost întuneric, încât abia se vedea om cu om în casă; cari mulţi spun că n-au apucat aşa întunecare în veacurile de acum".
Eclipsa, jumătate de lună cu două coarne
La anul 1867 luna februarie 22 zile, de pe la orele 9 si până la unu după douăsprezece au ţinut clipsis de soare, ajungând soarele a fi ca o jumătate de lună, cu două coarne. Întâiaşi dată au fost cu coarnele spre apus şi în urmă s-au întors cu coarnele spre răsărit, ca făcându-se o întunecime de nouri încât mai mai de când se apropie spre noapte", se arată într-o însemnare pe o carte bisericească de la Sibiu.
Vă mai recomandăm:
Tu ce faci de eclipsă? De unde poţi urmări spectaculosul fenomen astronomic la tine în oraş
Planetariul din Constaţa, program special cu ocazia eclipsei parţiale de soare