Povestea Cascadei Putnei. Legenda prinţesei în veşminte albe care apare odată pe an
0Cascada Putnei a fost declarată monument al naturii în 1973, anul în care au fost realizate şi primele amenajări pentru vizitare.
Cascada Putnei, aflată în apropiere de satul turistic Lepşa, în Munţii Vrancei, nu este importantă doar din punct de peisagistic şi hidromorfologic, ci şi legendelor care circulă despre ea.
Aflată la 75 de kilometri de Focşani, aproape de locul unde a fost descoperită balada „Mioriţa”, Cascada Putnei oferă de fiecare dată un spectacol feeric al naturii.
Cascada a fost declarată Monument al Naturii în anul 1973, tot în acea perioadă fiind realizate şi primele amenajări pentru vizitare.
Ea impresionează mai ales prin puterea, viteza şi debitul mare al apelor ce se adună, dar şi prin lungime, circa 80 de metri, iar apa se strânge într-un lac cu adâncimea de aproximativ 12 metri. Râul Putna şi-a croit drum de-a lungul timpului printre două stânci imense şi aşa s-a format o cădere de apă în faţa căreia turiştii zăbovesc aici ore în şir. În prezent Cascada Putnei este inclusă în Parcul Natural Putna Vrancea, ca zonă de management durabil.
Localnicii au şi o poveste despre această cascadă unică. Se spune că un cioban care îşi pierduse oile în apropierea cascadei, le-a căutat ore în şir, până când l-a prins noaptea. Obosit, ciobanul a adormit şi, în somn, i-a apărut o lumină puternică. Când s-a trezit, norul de lumină s-a transformat într-o prinţesă frumoasă, care i-a spus că îşi va găsi oile la răsăritul soarelui.
Înainte de a dispărea, i-a dăruit o pungă cu pietre preţioase. Se spune că, după miezul nopţii, o dată pe an, aici apare această femeie îmbrăcată în veşminte albe, care dăruieşte celui aflat în preajmă un pumn de diamante. Nimeni nu ştie însă care este noaptea cu pricina şi de aceea mulţi şi-au încercat norocul stând de veghe destule nopţi în timpul verii.
În imediata apropiere a cascadei se găseşte Rezervaţia Naturală Cheile Tişiţei, o arie protejată ce se întinde pe 8 kilometri, la 850 de metri altitudine, unde de data aceasta nu Putna, ci apele Tişiţei au modelat pietrele pe care le-au întâlnit în cale,