Originea sintagmei „Noaptea Sfântului Bartolomeu“

Este unul dintre cele mai tragice episoade din istoria Franţei şi a bisericii din Apus din perioada când se manifesta fanatismul religios.

Zeci de mii de protestanţi francezi de confesiune calvină, denumiţi şi hughenoţi, au fost executaţi în noaptea de 23 spre 24 august 1572, din ordinul Regelui Carol a IX-lea şi al mamei sale, Caterina de Medici.

Masacrul a primit numele de "Noaptea Sfântului Bartolomeu", pentru că pe data de 24 se sărbătorea  Sfântul Apostol Bartolomeu, unul dintre cei 12 apostoli ai Mântuitorului Hristos.

A fost considerat cel mai tragic capitol din istoria luptelor dintre catolici şi protestanţi.

Persecuţia  „hughenoţilor” s-a manifestat în acea noapte în tot teritoriul Franţei, cunoscut fiind faptul că acest curent răspândit  de Martin Luther şi Jean Calvin puneau sub semnul întrebării autoritatea Bisericii Catolice.

Au fost ani buni în care au avut loc confruntări sângeroase între susţinătorii celor două curente. Cărţile lui Martin Luther şi  Jean Calvin au fost arse în pieţele publice, iar un celebru umanist al vremii a fost ars de viu, ca exemplu pentru cei care îmbrăţişau această doctrină religioasă.

Un rol determinant în masacrul de la 24 august 1572 l-a avut Caterina de Medici, mama regelui de la acea vreme, care i-a cerut acestuia să treacă imediat la represalii împotriva protestanţilor din Paris.

Mulţi lideri protestanţi se aflau în capitala Franţei pentru a participa la nunta lui Henric de Navara cu Margareta de Valois, sora regelui Carol IX-lea şi fiica caterinei de Medici. Cununia a fost celebrată în catedrala Notre-Dame din Paris, fiind prezenţi mulţi protestanţi. După acest moment s-a declanşat teroarea, peste 3.000 de hughenoţi fiind ucişi cu brutalitate.

Masacrul s-a extins în alte 20 de alte oraşe şi a ţinut câteva săptămâni, timp în care au fost ucişi 30.000 de protestanţi. Nu se cunoşte până astăzi un al masacru mai mare din motive religioase.

"Luvrul a devenit locul unui măcel fără milă:arcaşi şi elveţieni beţi îi scot din case pe seniorii protestanţi şi îi masacrează sistematic împreună cu servitorii lor, fie pe loc, fie în curte, unde sunt executaţi cu lovituri de suliţă. Cadavrele împânzesc palatul, curtea interioară a Luvrului s-a transformat în groapă comună", scrie  Michel Faucheux în lucrarea "O istorie a răului".