Încondeierea ouălor de Paşti, obicei străbun în Săptămâna Mare în Vrancea arhaică

Cel mai răspândit obicei creştin de Paşte este vopsirea de ouă roşii, a căror prezenţă este obligatorie pe masa de Paşti, este un obicei străbun în satele vrâncene Jitia şi Năruja.

Dacă pentru tineri, arta încondeierii ouălor de Paşti este o necunoscută, în comuna Năruja mai sunt câteva bătrâne care încă păstrează din străbuni această tehnică deosebită. Iar cel mai important lucru este că nu sunt folosite chimicale, ci ouăle sunt înroşite şi încondeiate ecologic, ca acum 100 de ani.

Elvira Bordea şi Săndica Rebega sunt două localnice care îi ajută pe elevii din sat nu uite tradiţiile şi le împărtăşesc din secretele lor, „furate de la bunici, după cum se laudă.

Astfel, vopseaua ecologică pentru înroşitul ouălor se fabrică din flori de sovârf şi frunze de măr sălbatic care se pun la macerat trei zile cu apă călduţă.

„Se scot apoi şi în apa rezultată se pune piatră acră  pentru fixarea culorii. Se lasă ouăle în această apă până a doua zi când se scot şi se pun la fiert între frunzele scoase în ziua precedentă : un rând de frunze, unul de ouă etc. Se adaugă apă să le acopere. După ce au fiert se scot din apă şi se curăţă de ceara rămasă, se ung cu ulei şi gata. De asemenea, se pot folosi coji de ceapă ca alternativă la vopseaua cu chimicale”, este reţeta de înroşire a ouălor care sunt apoi încondeiate cu ceară înnegrită cu tăciuni.

Şi gospodinele din Jitia se pregătesc de Paşti. Ele spun că ouăle pentru încondeiat se stâng din prima zi a postului mare.

„La jumătatea postului se numără şi se aleg: albe pentru încondeiat, roşcate pentru înroşit. Se încondeiază cu ajutorul unui condei, un instrument făcut din lemn, care are la capăt un tubuleţ subţire din tablă prin care se trage un fir de păr de porc, care se înmoaie în ceară. Cu el se trasează pe ou „izvodul” (modelul dorit). Apoi oul se scufundă într-o baie călduţă cu vopsea, care se prepară din zeama unor coloranţi vegetali de preferat, pentru că dă gust bun. Se scot pe o cârpă moale şi, după ce se usucă, se încălzesc pe vatra sobei şi se şterg de ceară cu o stofă aspră de lână (cioareci). Cele mai întâlnite modele sunt: luceafărul mare, steaua după care s-au călăuzit magii, coarnele cerbului, cârja ciobanului, firul înnodat, păianjenul mare, frunza de stejar în multe variante, frunza de arţar, calea rătăcită, palma Maicii Domnului, brâul Maicii Domnului, fierul plugului, floarea Paştelui, unghia caprei, rădaşca, scrânciobul sau colţul vierului. În Sfânta Sărbătoare a Paştelui, ele nu lipsesc de pe masa niciunu-i gospodar din satul nostru, încântând privirea şi bucurând sufletul”, spune profesorul Sorin Pantelimon, care a vizitat în această săptămână mai multe gospodine din localitate.