Guvernatorul Transnistriei din perioada mareşalului Antonescu, găsit vinovat de crime de război, reabilitat de judecătorii din Vrancea

Juristul Gheorghe Alexianu a fost condamnat la moarte de un Tribunal al Poporului şi executat în lotul Ion Antonescu, iar averea i-a fost confiscată în întregime.

Gheorghe Alexianu a fost un personaj politic extrem de controversat. Alexianu a rămas în istorie prin faptul că timp de aproape doi ani şi jumătate a reuşit să administreze Transnistria, pământul dintre Nistru si Bug. El a fost numit în această funcţie de mareşalul Ion Antonescu, când s-a decis declararea războiului împotriva Uniunii Sovietice.

Istoria consemnează că, în calitate de reprezentant al Guvernului, Alexianu a ordonat masacrul din noiembrie 1941 asupra evreilor. A fost arestat în august 1944 şi expediat la Moscova, în lotul din care făceau parte Ion Antonescu şi Mihai Antonescu. Predat autorităţilor române în aprilie 1946, a fost judecat şi condamnat pentru crime de război şi executat la 1 iunie 1946.

La 5 decembrie 2006, în baza cererii de revizuire înaintată de fiul său, Curtea de Apel Bucureşti l-a achitat parţial pe Gheorghe Alexianu, la 5 decembrie 2006, de culpa privind participarea României la războiul împotriva Uniunii Sovietice, menţinând celelalte condamnări, inclusiv pedeapsa capitală. În urma recursului formulat de Parchet contra acestei achitări parţiale, procesul a fost rejudecat şi, la 6 mai 2008, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au respins definitiv cererea de revizuire a sentinţei din 1946.

Conform site-ului G4Media, urmaşii guvernatorului au cerut în instanţă şi restituirea proprietăţilor. În anul 2009, la Judecătoria Panciu, moştenitorul guvernatorului, Şerban Alexianu, i se restituie o suprafaţă de 183,86 hectare de pădure pe raza comunei Străoane, în judeţul Vrancea. Abia după nouă ani, Prefectura Vrancea este sesizată în legătură cu acest aspect, fapt pentru care a cerut revizuirea.

În urmă cu doar o săptămână, tot la Judecătoria Panciu, cererea de revizuire a Prefecturii a fost respinsă.

“Respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare; calea de atac se depune la registratura judecătoriei Panciu. Pronunţată în şedinţă publică, azi 17.01.2019 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Preşedinte”, se arată în decizia judecătorului.

“Practic, sentinţele magistraţilor Judecătoriei Panciu din anii 2009 şi 2018 anulează în bună parte o decizie definitivă şi irevocabilă a ÎCCJ din 2008, o decizie definitivă şi general obligatorie a Curţii Constituţionale din 2010 şi art. 7 din legea 221/2009 prin faptul că se menţine încadrarea lui Gheorghe Alexianu drept „condamnat politic” şi i se restituie moştenitorului averea pe care susţine că ar fi avut-o tatăl său la Străoane”, potrivit istoricului vrâncean Bogdan Constantin Dogaru, care a scris pe larg despre acest subiect în G4media.

Ce se ştie despre moşia lui Alexianu

Gheorghe Alexianu s-a născut pe 2 ianuarie 1897, în oraşul Panciu, acesta fiind fiul lui Ovanes Alecsan, comerciant. Pe mama sa o chema Adela. Ovanes Alecsan a devenit în anul 1890 un proprietar agricol însemnat pe Valea Şuşiţei, cumpărând de la boierul Robescu aproape o sută de hectare teren în cătunul Muncel, azi Străoane.

“După anul 1910 trebuinţele de bani crescânde ale lui Ovanes Alecsan, poate şi pentru faptul că fiii săi mari acum, mai ales Gheorghe, au început studiile la Liceul Unirea,  îl obliga să  amaneteze moşia Muncelul  în anii 1911 şi 1913 la Societatea Economia din Focşani, societate care în anul 1916 o confiscă  pentru neplata datoriei. Mâhnit de neputinţa sa, părintele lui Gheorghe Alexianu se stinge la nici 60 de ani, iar Gheorghe pleacă pe front”, povesteşte Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Naţionale Vrancea.

După sfârşitul războiului, Gheorghe Alexianu oferă 30.000 de lei pentru răscumpărarea acestei moşii,  pierdută de tatăl său, dar Societatea Economia refuză, cerând dublul acestei sume.

Neputând suporta o astfel de pretenţie, Alexianu încetează  să se mai lupte pentru moşia pierdută a tatălui său şi întrerupe  orice contact cu ţinutul în care s-a născut, a copilărit şi s-a format.

Moşia Muncelul intră în tăvălugul exproprierilor pentru reforma agrară din 1921 şi ajunge, după numeroase lupte în justiţie, din proprietatea Băncii Economia în mâinile localnicilor din Străoane şi apoi în patrimoniul  Cooperativei  de Producţie locală.

Jurist eminent

După război, Alexianui îşi începe studiile de drept şi  devine un eminent profesor universitar, cu numeroase lucrări  publicate. Alexianu a fost coautor al celebrelor Constituţii ale României din anul 1923 şi 1938.

Cariera administrativă şi-a început-o cu numirea sa ca rezident regal al Ţinutului Suceava, cu sediul la Cernăuţi. În acelaşi an a intrat în vigoare decretului-lege nr. 169/1938 pentru „revizuirea cetăţeniei”, emis de guvernul lui Octavian Goga, cu scopul anulării cetăţeniei unui mare număr de cetăţeni evrei.

Alexianu a aplicat acest decret-lege abuziv, cu adaosuri personale, nestipulate de prevederile acestei legi antisemite. Printre altele a ordonat cetăţenilor de etnie evreiască, privaţi de cetăţenia română, să se înregistreze şi totodată le-a „sugerat” că s-ar cuveni ca aceştia să-şi vândă proprietăţile şi afacerile în decurs de 14 zile.

Reacţia Elie Wiesel

„Institutul Elie Wiesel îşi exprimă speranţa că Instituţia Prefectului- Judeţul Vrancea va face apel pentru anularea decizii Judecătoriei Panciu, care este dată contrar legislaţiei din România şi care, în acelaşi timp aduce atingere, în mod flagrant, memoriei zecilor de mii de victime, evrei şi romi din Transnistria“, au anunţat între timp pe pagina de Facebook şi reprezentanţii Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel.

Moştenitorii lui Alexianu intră sub incidenţa “Legii 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau crime de război”, potrivit căreia averile sunt confiscate, fără posibilitatea de a mai fi restituite.